Aceștia au estimat că zilele pe Pământ ar putea ajunge în cele din urmă la 25 de ore, dar au subliniat că acest proces ar dura aproximativ 200 de milioane de ani.
„Pe măsură ce Luna se îndepărtează, Pământul este ca un patinator artistic care se învârte, care încetinește în timp ce își întinde brațele”, a explicat savantul american Stephen Meyers, profesor la Universitatea din Wisconsin-Madison, citat de Daily Mail.
În viitor, Luna va atinge o distanță stabilă și va rămâne vizibilă doar dintr-o parte a Pământului. Pentru acest studiu, Meyers și un coleg au reconstruit istoria îndelungată a relației dintre Pământ și Lună.
Studiul a arătat că, în urmă cu 1,4 miliarde de ani, o zi pe Pământ dura doar aproximativ 18 ore. Cercetătorii au folosit o metodă statistică ce combină teoria astronomică cu observațiile geologice pentru a explora trecutul geologic al planetei noastre.
Aceasta le-a permis să refacă o istorie îndelungată a sistemului solar. Zilele Pământului erau mult mai scurte acum miliarde de ani, în principal pentru că Luna era mult mai aproape de planetă.
Această apropiere a făcut ca rotația Pământului să fie mai rapidă decât este astăzi, au concluzionat cercetătorii. Totuși, pe parcursul istoriei, Luna s-a îndepărtat treptat, într-un proces cunoscut sub numele de „recesiune lunară”.
Cunoștințele noastre despre acest proces provin de la misiunile Apollo, unde astronauții au plasat reflectoare pe Lună, permițând astfel oamenilor de știință să măsoare cu precizie viteza cu care Luna se retrage folosind lasere trimise de pe Pământ.
Pe măsură ce Luna se îndepărtează treptat în spațiu, aceasta încetinește rotația Pământului. Acest fenomen este legat de influența Lunii asupra mareelor oceanice. În timp ce Pământul se rotește, gravitația Lunii atrage oceanele, generând maree.
Gravitația Lunii determină apa oceanelor să se „umfle” în direcția ei, oriunde s-ar afla aceasta deasupra Pământului. În același timp, inerția încearcă să mențină apa pe loc. Dar gravitația Lunii este mai puternică, așa că apa se mișcă spre Lună.
Pe partea opusă a Pământului, atracția gravitațională a Lunii este mai slabă, deoarece se află la o distanță mai mare. Aici, inerția depășește gravitația Lunii, iar apa încearcă să se deplaseze în linie dreaptă, îndepărtându-se de Lună.
Toate aceste procese duc la creșterea treptată a lungimii zilelor pe Pământ. Deși aceste modificări sunt foarte mici și nu le vom observa în viața de zi cu zi, ele se vor cumula în milioane de ani, adăugând în cele din urmă o oră la ciclul diurn al Pământului, conform experților.