Această descoperire a fost realizată în nord-vestul Australiei de o echipă de geologi condusă de Andrew Glikson de la Australian National University. Particulele de sticlă descoperite sunt împrăștiate printre sedimente oceanice vechi de aproximativ 3,46 miliarde de ani. Modul de răspândire a acestor sferule în stratul de sedimente sugerează că impactul ar fi lăsat un crater de aproape 30 de kilometri în diametru. Acest impact se numără printre cele mai puternice și cele mai vechi din istoria planetei noastre.
„Acest impact a declanșat probabil seisme cu magnitudinea mult mai mare decât cea a cutremurelor terestre obișnuite, a declanșat valuri tsunami uriașe și a făcut să crape stâncile. Materialul pulverizat în urma impactului s-a răspândit la scară globală,” a precizat Glikson, cercetător la Institutul Planetar din cadrul Australian National University.
Acest impact corespunde unei perioade de timp în care Luna a trecut printr-un bombardament intens cu asteroizi, urmele acestor impacturi frecvente fiind vizibile și astăzi pe suprafața sa.
„Locul exact unde s-a produs impactul dintre acest asteroid și Pământ rămâne un mister. Orice cratere din acea perioadă de timp au fost distruse de activitatea vulcanică și de mișcările tectonice”, conform lui Glikson.
Andrew Glikson și-a petrecut ultimii 20 de ani căutând cratere de impact extrem de vechi. Până în prezent a descoperit 17, însă nu este mulțumit, fiind convins că există sute de astfel de cratere care nu au fost încă descoperite.
„Impacturi atât de puternice puteau avea ca rezultat importante modificări tectonice și scurgeri puternice de magmă. Astfel de impacturi au afectat în mod semnificativ evoluția Pământului”, a adăugat el.