În loc să-şi garanteze obţinerea premiului Nobel, cercetătorii de la Harvard par să nu fi descoperit altceva decât praf spaţial, scrie descoperă.ro.
Paul Steinhardt, directorul Centrului pentru Fizică Teoretică din cadrul Universităţii Princeton, argumentează într-un articol publicat în jurnalul Nature că oamenii de ştiinţă de la Harvard au comis o greşeală nefericită în calculele lor. „Greşelile grave din analiza lor face ca «detectarea undelor gravitaţionale» să nu se confirme”, scrie cercetătorul.
Citeşte şi Oamenii de ştiinţă au demonstrat: Există VIAŢĂ după MOARTE. Iată cum este posibil acest lucru
Cosmologii care lucrau la telescopul Bicep2 de la Polul Sud au dezvăluit descoperirea surprinzătoare în cadrul unei conferinţe de presă organizate la Harvard, înainte să publice rezultatele studiului într-un jurnal de tip peer-review. Scopul confirmării studiilor de către specialişti din acelaşi domeniu în cadrul procesului de peer review este identificarea studiilor ce conţin greşeli înainte ca acestea să fie publicate în literatura de specialitate.
Cercetătorii de la Harvard, conduşi de cosmologul John Kovac, au afirmat că au descoperit o fluctuaţie în lumina străveche ce este în univers încă din vremea Big Bang-ului. Această polarizare a luminii, au afirmat cercetătorii, reprezenta o dovadă a undelor gravitaţionale, adică a ondulaţiilor spaţiu-timp prevăzute în teoria generală a relativităţii formulată de Albert Einstein în 1916.
Conform cercetătorilor de la Harvard, era o şansă de 1 la 2 milioane ca rezultatul să fie o întâmplare. Totuşi, la doar câteva ore după ce au făcut anunţul, alţi cercetători au început să se îndoiască de validitatea descoperirii. Criticile au început să se adune de atunci pe blogurile de fizică.
Steinhardt afirmă acum că o analiză nouă, independentă, pune sub dubiu rezultatele specialiştilor de la Harvard. Studiul realizat de David Spergel, de la Universitatea Princeton, a descoperit că aceleaşi tipare de lumină observate de telescopul Bicep2 ar putea fi rezultatul prafului spaţial, care este ubicuu în spaţiu.
Firele de praf ultrafine din spaţiu absorb lumina vizibilă a stelelor, ceea ce dă stelelor o nuanţă uşor roşiatică. Dar aceste fire re-emit rapid lumina, sub forma radiaţiilor infraroşii sau la lungimi de undă mai apropiate de cele ale undelor radio. Forma imprecisă a firelor de praf duc la polarizarea luminii, ondulând direcţia în care oscilează undele luminoase.
„Ceea ce au observat cercetătorii este ceea ce poţi observa doar de la praful cosmic”, a comentat Spergel. „Praful este suficient pentru a explica rezultatele lor în întregime”, a mai spus cercetătorul, care a adăugat că asta „dărâmă” ideea că specialiştii de la Harvard au făcut o descoperire.
„Nu mai pot să susţină că au obţinut o măsurătoare definitivă a undelor gravitaţionale. Cred că ar trebui să-şi retragă anunţul”, a mai spus Spergel.
Conform spuselor lui Spergel, cercetătorii de la Harvard au greşit atunci când au digitalizat un slide de Powerpoint ce fusese prezentat la o conferinţă de o echipă rivală ce căuta la rândul său undele gravitaţionale. Fila de Powerpoint prezenta datele preliminare obţinute de telescopul spaţial Planck în ceea ce priveşte modul în care praful polarizează lumina în spaţiu. Ce au ratat cercetătorii de la Harvard a fost faptul că slide-ul agrega efectele prafului din Calea Lactee cu efectele prafului din afara galaxiei noastre. Acest lucru i-a făcut să subestimeze cât de intens este efectul de ondulare al luminii produs de praful cosmic.