Copiii învaţă prin imitaţie. Învăţarea prin model este genul de învăţare cel mai frecvent întâlnită la pitici. Genul de informaţie la care este expus copilul este relevantă pentru că, în prima fază, el o ia complet brută. Nu o poate distinge, nu o retuşează, n-o modifică, o ia aşa.
De-a lungul timpul, câteva cazuri au îngrozit opinia publică trăgând un puternic semnal de alarma asupra agresivităţii excesive pe care desenele animate o promovează.
În august 2008, un copil de numai opt ani din Bacău a murit după ce s-a spânzurat din greşeală. Băieţelul încerca să îl imite pe eroul său preferat de desene animate, Spiderman, însă funia i s-a înfăşurat în jurul gâtului, lăsându-l fără aer.
În septembrie 2007, o fată de 14 ani din Timiş s-a spânzurat în podul casei în care locuia, crezând că va fi salvată de un cal alb, zburător. Fata ar fi vrut astfel să imite un personaj din desenul animat pe care îl urmărea.
Şi în afara graniţelor au fost înregistrate cazuri cutremurătoare. Spre exemplu, în Marea Britanie, un copil de nici 2 ani, fascinat de personajul Buzz Lightyear din „Toy Story”, s-a aruncat pe fereastră de la etajul unu al clădirii în care locuia, aflată la o înălţime de 6 metri, fiind sigur că poate zbura precum personajul său preferat.
Tot în Marea Britanie, în 2008, o fetiţă de patru ani s-a spânzurat după ce a încercat să copieze o figură din desenele animate preferate. Micuta Paige urmărise o scenă în care un personaj înota cu o franghie în jurul gâtului.
„Desenele animate induc o agresivitate copilului. Ei la vârsta asta trăiesc în lumea desenului, a basmului şi atunci preiau modele de acolo. Am văzut în comportamentul lor ce se întâmpla şi noi rugăm părinţii să vegheze asupra copiilor, să le selecteze programul, să urmărească ce desene văd ei la televizor. Dacă zi de zi un copil este lăsat să vadă ore în şir desene animate cu persoanaje hidoase, agresive, imaginile ramân stocate în creierul copilului şi nu ştii în ce moment al vieţii lui răbufnesc aceste lucruri. Avem copii care, văzând acasă aceste desene, au tendinţa de a-şi bate colegii”, a declarat pentru RomaniaTV.net Luci Petcu, educatoare la o grădiniţă din Ploieşti.
De asemenea, cadrul didactic mărturiseşte că a avut parte şi de incidente neplăcute cu cei mici. „Am avut un copil care la 4 ani când a fost adus la grădiniţă trăia în lumea desenelor animate. La un moment dat a luat un scaun şi a vrut să lovească un coleg în cap pentru că aşa văzuse în desene”, mai spune educatoarea.
Studiile arată că în momentul în care un copil este expus unui desen în care lucrurile se întâmplă foarte repede, în care există multe acţiuni, copilul este hiperstimulat. Atenţia lui este foarte stimulată şi el este pus în alertă. El se aşteaptă ca în viaţa lui de zi cu zi lucrurile să se întâmple la fel. El se agită pentru că el crede că realitatea din jurul lui se va schimba. Pentru asta, copilul este pedepsit, primeşte tot felul de reproşuri, de reguli.
Psihologul Alina Plăişeanu spune că este indicat ca părintele să-i selecteze copilului programele de desene animate. Părintele este cel care hotăreşte unde este limita.
„Eu le spun părinţilor să pună limite, să stabilească foarte clar cât au voie, când au voie, ce au voie să facă copiii lor. Să explice copiilor de ce şi să existe întotdeauna o consecinţă pozitivă a respectării regulilor. Copiii mici chiar dacă nu înţeleg intelectual tot ceea ce li se explică, ei înţeleg starea pe care părintele o transmite. Depinde foarte mult ce i se explică. Chiar dacă cel mic se uită la un moment dat, inevitabil, la desene animate agresive este important ca un părinte să fie acolo şi după să îi explice şi să-l ajute să-şi consume energia„, a declarat psihologul pentru RomaniaTV.net.
Părinţii cred că desenele animate şi cărţile pentru copii îi ajută pe cei mici să se dezvolte şi să înveţe. Psihologii le atrag însă atenţia că este foarte important ce fel de desene vede copilul, pentru că unele le pot face chiar rău, influenţând negativ procesul de învăţare.
„Părinţii se gândesc că şi copiilor le plac acele desene şi cred că fac bine. Ei vor să faca o bucurie copiilor. Viaţa nu o să fie presărată numai de lucruri bune. Este în regulă ca cel mic să mai şi plângă. Frustrarea face parte din viaţă şi se va mai întâlni cu ea de nenumărate ori. Tu trebuie să stai cu el până se linişteşte, nu trebuie să cedezi în faţa lui. Problema este că părinţilor le este greu să facă faţă supărării sau cerinţelor copiilor. Li se pare straniu că cel mic este trist. Greşit, este în regulă. Copilul poate avea parte şi de tristeţe”, a completat Alina Plăişeanu.
Vezi şi: Personaje de desene animate, în ipostaze porno FOTO
Consiliul Naţional al Audiovizualului a făcut un studiu în 2006 privind violenţa în desenele animate şi a constatat că în doua săptămâni pe Cartoon Network, Jetix si Minimax s-au inregistrat 7.581 de scene de violenta, dintre care 4.908 de scene de violenta fizica (65%) si 2673 de scene de violenta verbala (35%).
La nivelul canalelor analizate scenele de violenta s-au distribuit astfel:
In ceea ce priveste violenta fizica, aceasta s-a regasit in:
Violenta verbala a insumat:
Din totalul scenelor de violenta fizica înregistrat în perioada prezentei analize, formele de manifestare cele mai frecventa au fost: loviturile, exploziile, bataile si accidentele. Cartoon Network a excelat prin lovituri, explozii, rănire cu obiecte, bătăi; la Jetix au abundat exploziile, loviturile si bataile, iar la Minimax s-a inregistrat cel mai mare numar de accidente.
Violenta verbala a fost reprezentata, in primul rând de manifestari verbale stridente (ridicare de ton, tipete), injurii si expresii de argou. La Cartoon Network cea mai mare frecventa au avut-o injuriile, expresiile de argou dar si stridentele verbale sonore; acestea din urma au atins cotele cele mai inalte la Jetix (532 de scene cu ridicare de ton, tipete). La Minimax s-au regasit in proportii semnificative pe lânga expresiile de argou, si stridentele verbale sonore.
Potrivit CNA, dintre canalele analizate, Cartoon Network prezinta un număr mai mare de scene de violenta decât celelalte doua canale, atât ca violenta fizica, dar si ca violenta verbala.
In privinta canalelor Jetix si Minimax datele indica, pentru perioada de analiza un volum mai mare de violenta verbala la Jetix, in timp ce la Minimax predomina violenta fizica.