Până în acest moment deţinuţii din penitenciarele din România aveau dreptul de a munci pe durata executării pedepselor primite, însă potrivit unui proiect legislativ iniţiat şi depus la Senat de către un deputat PNL, acest lucru ar deveni o obligaţie. De asemenea, obligatoriu ar deveni şi participarea la cursurile de şcolarizare şi calificare, dar şi la programele speciale pentru persoanele cu probleme în ceea ce priveşte consumul de alcool şi droguri.
„Munca reprezintă pentru toţi cetăţenii atât un drept cât şi o obligaţie (morală şi naturală care ţine, în ultimă instanţă, de supravieţuirea fizică a omului). Dintre cei peste 20.000 de deţinuţi aflaţi în custodia sistemului penitenciar românesc, majoritatea au capacitatea de muncă păstrată. În contextul actual al deficitului de forţă de muncă, 15.000-17.000 de oameni, cu preponderenţă tineri, de vârstă activă, reprezintă o resursă importantă care nu trebuie ignorată şi care se poate valorifica mult mai bine. Pe de altă parte, cu toţi ne dorim o societate cu moralitate corectă. Apreciem, astfel, că sub aspect moral, prin muncă, deţinutul poate compensa, într-o anumită măsură, greşelile pe care le-a săvârşit faţă de societate şi care l-au adus în spatele gratiilor. Este imposibil a se forma o atitudine corectă faţă de muncă în situaţia în care deţinutul nu vrea să muncească şi, de aceea, este nevoie de o condiţionare, de obligativitate”, susţine deputatul liberal.
Cu toate acestea, experţii din sistem nu sunt impresionaţi de această modificare a legii, pe care au caracterizat-o ca fiind doar un populism care nu va aduce schimbări reale. De asemenea, problema ar fi în sistem deoarece nu există locurile de muncă pentru toţi deţinuţii, iar munca persoanelor aflate după gratii presupune multe costuri.
„Această propunere este nepotrivită. Tot ce înseamnă reglementări la nivel internaţional spun că deşi statul trebuie să le ofere deţinuţilor locuri de muncă, aceştia nu pot fi obligaţi să muncească. În acest moment exercitarea dreptului la muncă este asociată cu avantajele liberării condiţionate înainte de termen. Practic legea îţi spune că dacă vrei să pleci mai devreme poţi să munceşti. Problema principală în acest moment este una a sistemului – că nu există locuri de muncă pe care să le oferim acestora. În acest moment nu mai există o industrie a penitenciarelor. Ungaria are 24 de fabrici şi ateliere unde lucrează deţinuţii, iar atunci când instituţiile statului vor să cumpere, să spunem scaune, atunci acestea au prioritate. La noi acum, munca deţinuţilor presupune multe costuri suplimentare – trebuie să-i ducem cu pază, să oferim garanţii de siguranţă etc. Tot ce aduce acest proces la bugetul ANP este de sub 5% din bugetul instituţiei. Sigur, nu acesta este scopul, ci de a-l ţine ocupat, de a-i oferi o posibilitatea reintegrării lui ulterioare în societate, însă altfel, măsura este doar una populistă, ce nu aduce nimic în plus”, este de părere Sorin Dumitraşcu, liderul sindicaliştilor din penitenciare.
Citeşte şi: Evadare ca-n filme din puşcărie. 100 de deţinuţi au reuşit să scape printr-un tunel
În anul 2019, Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) a încasat peste 16 milioane de euro din munca deţinuţilor, cu toate că doar o treime din aceştia au optat pentru acest lucru. Din aceast sumă, şase milioane de euro le-au revenit deţinuţilor, iar restul autorităţilor penitenciarelor. Bugetul anual al ANP este de aproape 300 de milioane de euro, iar sumat prevenită din munca deţinuţilor înseamnă aproximativ 3,3%.
Potrivit datelor Ministerului Justiţiei, incluse în strategia naţională de reintegrare socială a deţinuţilor, deşi aproape 75% dintre deţinuţi au declarat că nu aveau o ocupaţie iar 65% au declarat că nu au o calificare – din cei 20.000 de deţinuţi, în ultimii doi ani doar 567 au participat la un curs de calificare organizat în cadrul penitenciarelor. În ceea ce priveşte gradul de educaţie al deţinuţilor, în sistemul penitenciar existau, la începutul anului 2019, 7% persoane analfabete, 16,83% persoane care au urmat cursurile învăţământului de nivel primar, 39,18% persoane care au urmat cursurile învăţământului gimnazial, 17,67% persoane care au urmat cursurile învăţământului liceal şi 3,41% persoane care au urmat învăţământ de nivel universitar.