Consumul de peşte este principala cale prin care oamenii se otrăvesc cu mercur. Tonul, tilefish, rechinul, macroul şi peştele spadă conţin cea mai mare cantitate de mercur, care poate afecta pentru totdeauna creierul şi rinichii. Somonul conţine cea mai mică cantitate de mercur. Întrucât poluarea cu mercur este globală, nicio ţară nu poate lupta singură împotriva ei.
Pentru a fi siguri că este proaspăt, trebuie să ne uităm ca ochii peştelui să fie limpezi şi puţin ieşiţi în afară. Corpul trebuie să fie rigid, iar peştele să fie păstrat în gheaţă.
Cele mai periculoase tipuri de peşte. Iată alternativele lor sănătoase
Atenţie trebuie să acordăm şi branhiilor care trebuie să aibă culoarea roşiatică. Atunci când ele se transformă în maro sau gri, avem un semn că peştele nu este proaspăt.
PANGASIUS, otrava care se vinde file în supermarket. Dezvăluiri INCREDIBILE despre acest peşte VIDEO
În cazul peştelui congelat, atunci când îl dezgheţaţi acesta nu trebuie să fie gelatinos sau să miroasă urât.
Pentru a preveni îmbolnăvirea populaţiei cu mercur, SUA cer filtrarea emisiilor de mercur rezultate din arderea cărbunilor, reducerea folosirii mercurului în mineritul de aur şi reducerea utilizării mercurului în producerea de întrerupătoare electronice şi de baterii.
Mercurul este un element chimic, frecvent intalnit in mediul inconjurator, fie ca parte a acestuia, fie ca rezultat al procesului de poluare. In apa, in aer si in sol, mercurul se strecoara usor si in mancare, iar in cantitati mari este deosebit de toxic, cauzand probleme serioase de sanatate.
Astfel, mercurul poate afecta ireversibil functia neurologica, iar daca esti insarcinata, bebelusului ii este afectat sistemul nervos. De asemenea, copiilor care mananca peste bogat in mercur le este pusa in pericol dezvoltarea cerebrala.
Pestele, un aliment bogat in mercur
Dintre toate alimentele, pestele a fost desemnat drept cea mai bogata sursa de mercur. Asadar, pentru a-ti proteja propria sanatate precum si pe cea a micutului tau de efectele nocive ale acestui metal, cel mai indicat este sa eviti includerea unor pesti in dieta, inspecial inainte si pe perioada sarcinii, precum si atunci cand alaptezi. Asadar:
– evita sa mananci carne de rechin, peste spada si macrou regal intrucat contin o cantitate foarte mare de mercur;
– consuma pestele ceva mai sarac in mercur (raci si unele fructe de mare precum scoici, stridii, melci de mare, crabi, homari) in cantitati care sa nu depaseasca 340 de grape
pe saptamana (de doua ori este suficient).
Alti pesti saraci in mercur, consumati destul de frecvent sunt: tonul alb la conserva,somonul, somnul si fileul de cod Pollock. De retinut ca intre speciile de pesti apartinand aceleiasi familii exista diferente in privinta cantitatii de mercur. Astfel, tonul alb albacoreeste mai bogat in mercur decat tonul de la conserva (un peste mic, saritor).
Detoxifierea organismului dupa o “cura de mercur” este destul de greoaie, metalul eliminandu-se lent prin urina, fecale si laptele matern.
În zonele rurale din vestul Norvegiei, acolo unde există mai multe ferme piscicole angajate în creşterea artificială a somonului, jurnaliștii l-au întâlnit pe norvegianul Kurt Oddekalvom, activist, ecologist și fondator al Societăţii Norvegiene pentru Ocrotirea Naturii, scrie unica.md. Ecologistul duce o luptă înverşunată împotriva fermelor ce se ocupă de creşterea artificială a somonului, dezvăluind detalii șocante despre activitatea acestora.
Citeşte şi Omletă la cuptor. O reţetă delicioasă
„În Norvegia, situația privind creşterea peştelui este catastrofală. La o fermă atât de mică creşte un număr atât de mare de peşte, 2 milioane de unităţi de somon. Peștele se îmbolnăveşte, e vorba de aproape o pandemie: necroza pancreatică și anemia infecțioasă a somonului a capturat toată Norvegia. Însă, acest lucru este tăinuit de consumatori”, spune Kurt.
Activistul are colectate probe, înregistrări video, care arată cum muncitorii de la crescătorii toarnă în apă un pesticid puternic cu efecte neurotoxice.
„Ei înșiși trebuie să poarte măști și costume de protecție, ca să nu fie afectaţi de substanțele chimice destinate curăţării rezervoarelor de apă de paraziți. Astfel, somonul se îmbibă cu aceste produse chimice, ceea ce ar putea ameninţa sănătatea consumatorului. Somonul norvegian este cel mai toxic aliment din lume, şi asta în condiţiile în care industria pescuitului ocupă al doilea loc după venituri în Norvegia”.
Pe fundul lacurilor pline cu apă de ploaie se găseşte un reziduu de 15 m încărcat cu bacterii, resturi de furaje putrede şi substanțe chimice care să distrugă paraziţii. Nivelul de contaminare este foarte înalt. Substanțe toxice, excremente de pește… Fundul mării este complet distrus, e ca o fabrică de gaz. Bule de metan și pesticide identice unor atacuri cu gaze”, relatează Kurth după ce a folosit camere subacvatice spion pentru a filma.
O altă problemă a pescarilor norvegieni este aşa numitul păduche de pește, ce parazitează pe corpul peștelui şi îl ucide.
Citeşte şi Somonul, un cocktail de sănătate. Somon sălbatic vs. somon de crescătorie
„Păduchele între timp devine rezistent la chimicale aşa încât pescarii sunt nevoiţi să follosească pesticide tot mai puternice, iar acest lucru se reflectă negativ asupra peștilor. 50% din puietul de cod de la ferme se naşte cu mutaţii genetice. Peştii nu pot să închidă gura. Aceasta mutaţie genetică nu dispare timp de opt generaţii. Consumatorul când vede un peşte ca acesta, nu doreşte să-l manânce, dacă însă i se taie capul, nimeni nu observă”, mai spune el.
Somonul mutant are şi carnea friabilă.
„Acest lucru nu ar trebui să existe, carnea somunului are consistenţă elastică. După cum știți, somonul sălbatic are 5-7% grăsime, iar cel crescut artificial tocmai 15-34% grăsime. Şi toate toxinele se acumulează în țesutul adipos. În consecință, acest pește devine cel mai toxic din lume”, subliniază ecologistul.
La rândul său, toxicologul francez Jerome Ryuzzen confirmă declaraţiile ecologistului.
„Într-adevăr, gradul de contaminare a somonului a crescut foarte mult. Este de 5 ori mai nociv și toxic decât orice alte produse. Aceste toxine ar trebui să fie evitate în consum, pentru a reduce riscul de expunere a organismului”, a subliniat toxicologul.
Specialiştii spun că radiaţiile de la Fukushima reprezintă în continuare o problemă pentru mediul înconjurător, iar azi în Oceanul Pacific se scurt în fiecare zi în jur de 300 de tone de deşeuri radioactive, scrie caplimpede.ro.
Citeşte şi Tipuri de PEŞTE care NU sunt deloc sănătoase
Expunerea la radiatii este extrem de periculoasa. In plus, tonul acumuleaza pe parcursul vietii o cantitate insemnata de mercur toxic, care se va depune in carnea lui, ca urmare a poluarii industriale, iar efectele secundare ale consumului sunt oribile: de la tulburari cognitive, precum si probleme de coordonare, afectarea memoriei, dureri abdominale, greata, varsaturi, pana la aparitia problemelor mult mai grave de sanatate, cum ar fi bolile cronice.