Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara a devenit un adevărat magnet pentru pelerinii creştin-ortodocşi din toată lumea. Mormântul părintelui Arsenie Boca, aflat în incinta acestei guri de rai, este locul unde sute de mii de oameni au venit să se roage întru mântuirea lor sufletească şi trupească. În ultimii ani, fenomenul Arsenie Boca este o adevărată revelaţie ortodoxă. Viaţa părintelui, de la un capăt la altul, a fost exemplară. Chiar supus celor mai groaznice încercări, Zian Boca, devenit mai apoi părintele Arsenie, nu a negociat niciodată dreapta credinţă.
Citeşte şi Arsenie Boca, PROFEŢIE CUTREMURĂTOARE despre CORUPŢIA care sufocă România
Încă din tinereţe reuşea să fascineze oamenii prin harisma sa inefabilă. Pătrundea omul în adâncul sufletului dintr-o singură privire. Ştia ce ai făcut şi-ţi spunea de-a dreptul unde ai greşit. Chiar şi scepticii se vedeau nevoiţi să renunţe la îndoială după ce îl cunoşteau. Cuvintele sale convingeau şi influenţa sa asupra mulţimilor contura portretul unui puternic lider spiritual. Tocmai aceste calităţi l-au adus în centrul atenţiei serviciilor secrete încă din vremea mareşalului Ion Antonescu. Din acest moment şi până la sfârşitul vieţii părintele Arsenie va avea pe urmele sale o reţea complicată de informatori. Într-un mod paradoxal acest rău are astăzi şi efecte pozitive: din rapoartele serviciilor secrete viaţa Sfântului Arsenie Boca poate fi reconstituită în detaliu. O seamă de întâmplări supranaturale atribuite părintelui Arsenie au constituit obiect de investigaţie pentru Securitatea comuniştilor atei. Din nefericire, de frica ridiculizării şi din cauza birocraţiei sistemului mulţi dintre informatori nu raportau cu exactitate fenomenele stranii trăite.
Miile de note informative şi rapoarte au fost studiate şi publicate de doctorul în teologie Florian Bichir, membru în Colegiul Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, în trei volume a căror menire este descoperirea personajului Zian Boca Vălean şi a epocii în care acesta a trăit.
Citeşte şi SIMBOLURILE misterioase ale icoanei pictate de ARSENIE BOCA în biserica Sfântul Elefterie
Scrutând biografia lui Arsenie Boca, identificăm indiciile viitoarei sale misiuni divine. Fiul lui Iosif şi al Creştinei, căci aşa o chema pe mama sa, a văzut lumina zilei la 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din Munţii Apuseni. Numele său de mirean a fost Zian Vălean Boca. Pare că traseul său iniţiatic a început încă din copilărie când, în singurătatea Munţilor Apuseni, printre sălbăticiunile pădurii, i s-a relevat esenţa divină a Universului. Dotat cu capacităţi intelectuale excepţionale, fiul de ţăran autentic Zian Boca termina Liceul Avram Iancu” din Brad ca şef de promoţie. Dintr-un impuls ce vesteşte viitoarea sa menire, Zian sădeşte în curtea liceului un gorun care există şi astăzi şi căruia i se spune gorunul lui Zian”. Paradoxal însă viitorul sfânt avea o înclinaţie deosebită către ceea cer numim ştiinţele exacte. Zian cercetează lumea şi cu aceste instrumente. Dar, la capătul căutării, găseşte întotdeauna mintea infinit creatoare a lui Dumnezeu. Artist plastic excepţional şi muzician, părintele Arsenie alege până la urmă să studieze la Academia Teologică din Sibiu unde se remarcă deja prin atitudinea sa ascetică, mod de a fi care îi va atrage porecla sfântul”. O poreclă care se va dovedi profetică. Dar marea revelaţie care îl va transforma pe Zian Boca în părintele Arsenie se va petrece în 1939, pe muntele Athos din Grecia.
Acolo, pe Muntele Athos, Arsenie Boca dobândeşte darul înaintevederii. Plin de credinţă şi dornic să-şi îndeplinească destinul de monah, ajunge la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După Paştele din 1940, diaconul Zian Boca este tuns în călugărie primind numele de Arsenie. Din acel moment începe să se manifeste cu adevărat fenomenul Arsenie Boca – călugărul exemplar al ortodoxiei.
Citeşte şi ARSENIE BOCA, noi texte şocante: „Din curvii nemărturisite, din lipsa postului…”
Tot atunci, odată cu mulţimea de credincioşi venind pentru harul părintelui Arsenie, a început şi urmărirea informativă, pas cu pas , a monahului. Stampila de legionar, pusă fără temei de Eugen Cristescu, îl va urmări toată viaţa.
Ortodoxia şi ateismul comunist vor intra în conflict imediat după ce Regele Mihai abdică în 1947. Guvernul Dr. Petru Groza va începe prigoana împotriva adevăraţilor ortodocşi. Una dintre primele ţinte ale ciumei roşţii a fost părintele Arsenie Boca. Nici nu avea cum să fie altfel având în vedere că el reprezenta cu adevărat un pericol pentru regim prin atitudinea sa profund creştină şi prin puterea sa de a influenţa poporul. Pretextul găsit de Securitate a fost preluat din dosarele Siguranţei: Zian Boca este legionar”. Călugărul a fost reţinut pentru prima oară în 17 iulie 1945, dus în beciurile Securităţii din Bucureşti, unde a fost chinuit şi schingiuit. Pentru că nu au obţinut nicio mărturisire compromiţătoare de la el, au fost nevoiţi să-l elibereze în 30 iulie 1945. Însă mâna lungă a Securităţii îl va înhăţa din nou, pe 14 mai 1948, pentru bănuiala de a-i fi ajutat cu hrană pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraş. Îl ţin închis o lună şi jumătate, dar în cele din urmă îl eliberează. În 1951, pe 10 ianuarie, Securitatea Sibiu ordonă din nou arestarea părintelui Boca pentru 12 luni. De această dată motivele oficiale au fost: Susnumitul înainte de 23 august a făcut parte din Mişcarea Legionară. După această dată, cu ocazia predicilor pe care le ţinea în biserică a instigat populaţia împotriva regimului democrat popular.” Astfel părintele Boca ajunge să sape la canalul Dunăre Marea Neagră. Odată ajuns printre nefericiţii care, ca şi el, erau supuşi unui regim de muncă silnică, părintele a făcut totul pentru a-i ajuta pe ceilalţi apelând chiar la resursele sale supranaturale.
Una dintre cele mai persistente legende despre părintele Arsenie este şi aceea că el ar fi prevestit, cu câteva luni înainte, revoluţia română şi moartea Ceauşeştilor. Mai mult, o variantă a acestei legende susţine că Ceauşescu, informat despre faptul că părintele era clarvăzător, l-ar fi chemat la el şi l-ar fi întrebat: Ia, zi, măi, călugăre, cu noi ce se va întâmpla?” … O să muriţi într-o zi de mare sărbătoare, îi răspunse verde-n faţă, Arsenie. Continuarea acestei întâmplări ar fi fost, susţin unii, că Ceauşescu, enervat, ar fi ordonat otrăvirea sa. Dacă această întâmplare ar avea vreun sâmbure de adevăr, cu siguranţă nu ar apărea în rapoartele Securităţii. Chiar dacă, cel mai probabil, nu este responsabilă de moartea sa , Securitatea i-a otrăvit toată viaţa urmărindu-l pas cu pas. Abia cu câteva zile înainte să moară, ofiţerul care răspundea de obiectivul Pictorul”, căci acesta era numele său de cod, văzându-l muribuind pe Arsenie Boca, a decis să închidă definitiv dosarul său de urmărire informativă.
De bună seamă, fenomenul Arsenie Boca şi amploarea sa sunt îmbucurătoare. Faptul că din ce în ce mai mulţi oameni merg în pelerinaj la Prislop, devenind mai buni şi mai credincioşi, este extraordinar. Numai că, în jurul fenomenului Sfântul Ardealului, cresc şi dăunătoare excese care împing câteodată evlavia şi credinţa adevărată către manifestări de prost gust.
Miracolele Sfântului Arsenie sunt adevărate nestemate în coroana credinţei sale. Dar ele nu reprezintă esenţa ortodoxiei. Credinţa, chiar şi atunci când nimic nu este evident, când toată lumea îţi este potrivnică, este cea mai importantă pentru Dumnezeu. De aceea părintele Arsenie, prin răbdarea cu care a îndurat chinul închisorilor şi, mai apoi, prigoana informatorilor ori interdicţia de a mai sluji ca preot fără să facă niciun compromis, a dat măsura adevăratei sale credinţe.