Într-un moment în care DNA culege „standing ovation”, judecătorii și avocații descriu cum văd ei cealaltă față a justiției. „Florian Coldea stătea cu picioarele încrucișate și lungite pe masă. Pe cap avea o pălărie din aceea de cowboy, cum să v-o descriu, de stil texan, cum purta George Bush„, povestește magistratul. Pălărie texană? Adjunctul SRI e neoconservator?, întrebăm în glumă. Magistratul se uită chiorîș la noi. Spera că sîntem oameni serioși.
Insistăm pe Coldea. Chiar așa de prezent este magul operațional al SRI în acțiunile DNA? „Pe Coldea l-au văzut zeci de procurori și ofițeri judiciari! El apărea aproape zilnic într-unul din birourile din DNA, care îi fusese pus special la dispoziție„. Asta cînd? „Pînă să înceapă scandalul cu Udrea, din ianuarie. Acum a mai rărit-o”.
Sîntem circumspecți și judecătorul simte. „Dar voi, ca ziariști, cum vă explicați ritmul dosarelor DNA? Sînt, totuși, doar 70 de procurori DNA în toată țara. Nu vă e clar că unele dosare vin cu analiza SRI? În mod normal, SRI oferă informații, nu face liniile de gîndire ale urmăririi penale„, întreabă el. Am schimbat rolurile. El întreabă, noi tăcem.
Dosare congelate, semipreparate de SRI și încălzite, ca pizza la microunde, de către DNA? Dă din mînă, adică e treaba noastră dacă nu credem.
Magistratul spune că „Binomul DNA – SRI este o erezie juridică!„. Îi arătăm ecranul televizorului, pe care se înlănțuie chinul de la votul din Senat de ridicare a imunității pentru Șova. Vâlcov cel puțin e demn, cere vot pentru arestare. „Nu e normal că parlamentarii vor superimunitate. Dar iar amestecați lucrurile! Nimeni nu discută nevoia luptei anticorupție! În materie de corupție, întrebare nu e de ce, ci cum„, apasă judecătorul.
E genul de om care nu are o problemă să înoate împotriva curentului general. Ne roagă doar să nu-i publicăm numele. Nu încă.
„În ciuda opiniei generale, SRI nu are atribuții legale în materie de luptă anticorupție. Nu le are precizate prin lege, iar argumentul că i le-a delegat Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu funcționează! CSAT nu face legi„, spune el.
De fapt, ce vă deranjează, domnule înalt și mîhnit judecător? „Mă irită că societatea ajunge să elogieze uneori o atitudine milițenească„.
Și continuă: „Iar voi, ziariștii, mai ales cei care ați scris de ani de zile despre cazurile de corupție, aveți datoria să relatați toate curentele de gîndire din justiție. Ar fi culmea să vă acuze pe voi cineva că sînteți, brusc, de partea corupților. Pentru că, în rest, de teama SRI, foarte puțini oameni din sistem sînt liberi și au curaj să vorbească„.
Un alt judecător cu funcție importantă susține că „DNA a început să facă inovații juridice. Indiferent cît de spectaculoase par acum arestările, să vedem cum se vor decide în instanță cazurile„. Discutăm off the record despre mai multe cazuri celebre din ultima vreme. „În România nu s-a aflat încă, dar la CEDO s-a acceptat spre judecare unele spețe. Nu înseamnă că s-a dat vreo decizie, dar cum CEDO acceptă extrem de puține cazuri, hai să vedem urmarea!”, ni se spune.
Nu doar judecătorii, ci și avocații nu se simt în largul lor. Unii dintre ei, cum e cazul lui Marius Striblea, apărătorul Elenei Udrea, atacă frontal sistemul. „Există influențe extrajudiciare”, susține el pe televizoare. Adevărul e că nici nu mai are loc de întors. Nu i-au mai rămas la dispoziție varianta unei apărări reverențioase, de vreme ce clienta lui a împușcat pînă și pianistul. Elena Udrea a numit din start propriile cazuri drept „dosare fabricate de Kovesi și Coldea”.
Dar oare nu are un stat obligația de a proteja libertățile fiecărui cetățean al său, inclusiv ale celor ca Udrea, care nu cred în sistemul de justiție?! Avocații acuză popularizarea ideii primitive că apărătorii marilor inculpați ar fi, de fapt, „avocații corupției”. Asta în condițiile în care orice om are dreptul la cea mai bună apărare.
Există, inclusiv în DNA, un curent de gîndire care dezaprobă acțiunile în forță. Nu că ar ține cu marii corupți ci, tocmai, pentru că le consideră încărcate de riscul ca marii corupți să scape în procesele pe fond. Toată lumea știe cît s-a furat, problema e să dovedești convingător, nu să bagi mizeria spaimei în oameni. O fi telegenic, dar nu e și eficient, cred unii procurori.