Povestea tezaurului românesc de la Moscova începe în 1916. În Primul Război Mondial, România a suferit înfrângeri usturătoare în faţa Puterilor Centrale, astfel că acestea au ocupat, în 1916, o mare parte a României şi ameninţau să domine întregul teritoriu ţării. În aceste condiţii, guvernul s-a mutat la Iaşi, ca şi sediul Băncii Naţionale, cu tot cu tezaur. În decembrie 1916, România a semnat un protocol cu Rusia Ţaristă, prin care trimitea tezaurul la Moscova, ca să nu cadă în mâinile inamicilor. Documentele arată că era vorba de o bogăţie impresionantă: peste 93 de tone de aur, sub formă de monede şi lingouri. Au mai fost trimise la Moscova tablouri, cărţi rare şi alte bunuri de mare valoare, inclusiv bijuteriiile Reginei Maria. Doar că Rusia Ţaristă a sucombat în faţa bolşevicilor, care au confiscat aurul românesc şi nu l-au mai returnat niciodată.
Ruşii au returnat, în schimb, în 1935 şi în 1956, diverse valori, inclusiv cloşca cu puii de aur, 120 tablouri semnate de Nicolae Grigorescu şi câteva bijuterii. De atunci, discuţiile pentru recuperarea tezaurului s-au lovit de mari piedici. Nicolae Ceauşescu s-a izbit de refuzul ferm al ruşilor când a încercat să aducă în discuţie problema aurului.
După prăbuşirea comunismului, condiţiile păreau favorabile pentru reluarea discuţiilor. Ruşii au rămas, însă, la fel de obtuzi atunci când reprezentanţii României aduceau vorba de tezaur. În 2012, Consiliul Europei a cerut Moscovei să continue negocierile cu Bucureştiul pentru returnarea aurului.
„România a refuzat recuperarea tezaurului de la ruşi”
Politicianul Gelu Voican Voiculescu consideră că, în prezent, recuperarea tezaurului este îngreunată de faptul că Rusia este sub sancţiuni economice impuse de UE şi nu numai. Acesta spune că România a avut şansa de a recupera tezaurul de la Rruşi, în mandatul lui Ion Iliescu şi al lui Traian Băsescu, însă statul român a refuzat condiţiile impuse de ruşi.
„A existat în epoca aceea un refuz total (în mandatul lui Ion Iliescu şi al lui Traian Băsescu – n.r.), creându-se o situaţie paradoxală: Federaţia Rusă voia să restituie tezaurul, iar statul român, nu. De ce? Statul român condiţiona ca restituirea să se producă de la stat la stat, iar Federaţia Rusă accepta rezolvarea situaţiei numai pe cale privată, prevalându-se de faptul că tezaurul constituie proprietatea privată a BNR. Şi atunci, partea rusă doreşte să rezolve problema pe cale privată, cedând tezaurul, 93,4 tone de aur, unei firme private româneşti, care la rândul ei să o cesioneze BNR. Ideea era ca toată această tranzacţie să nu aibă aparenţa unui act statal. România nu a acceptat formula privată„, a explicat, la România TV, Gelu Voican Voiculescu.
Unde se află tezaurul Românei
În legătura cu soarta tezaurului românesc, ajuns captiv la Moscova în urma acaparării puterii de către bolşevici, au existat mai multe scenarii. Potrivit unor ruseşti, se pare că tezaurul a fost transportat la începutul revoluţiei bolşevice, în Siberia, pentru a fi în siguranţa, potrivit historia.ro.
Bolşevicii îl învinovăţesc pe amiralul Colceag, comandantul armatei loiale ţarului, că a cheltuit din tezaurul României. Există suspiciunii că, de fapt, bolşevicii s-au folosit de aurul românesc pentru a finanţa grupările ilegale de comunişti de pe teritoriul României.
Oficialii ruşi declară că nu mai ştiu exact unde este aurul. Totuşi, cele 12 monezi restituite în 1994 şi înregistrate în 2008, arată că Moscova cunoaşte foarte bine locul său de depozitare. Cele 12 monezi făceau parte din lăzile cu valori ale primului transport din 1916. Conform declaraţiilor BNR, locul depozitării tezaurului României este chiar în Moscova.