Dezvăluiri din programul ONPM. Cum erau AMENINŢAŢI martorii protejaţi de către poliţişti

Chestorul Bărăscu ştia că cele mai multe cheltuieli sunt strict secrete. El a profitat de acest lucru şi ar fi ascuns deturnările de fonduri. Aşa că a interzis comunicarea datelor financiare către cei de la Audit sau Corpul de Control al MAI.

 

„Deci tu spune-le să plece, nu le dai nimic. Din dispoziţia mea nu le dai nimic. Luni să vină să stăm de vorbă. Şi închide-ţi telefonul. Le-am spus că eşti plecat, luni mergem şi discutăm”, erau ordinele lui Bărăscu.

 

Comisarul-şef Marcel Daniel Gomeajă, arestat în acest dosar, a executat ordinele chestorului: „Aşa, păi, îl sun pe Ionică, iertaţi-mă şi-i spun «Domn’e, a zis domnu’ director să nu vă dau nimic»”.

 

Directorul adjunct al ONPM, comisarul-şef Cristian Pintilescu, cercetat sub control judiciar în acest dosar, era şi el unul dintre oamenii de încredere ai lui Bărăscu: „Dimineaţa, la 7.00, mi-e să nu ne cheme ăsta, în uniformă. Da’ haideţi ca să nu mai vorbim pe telefon…, că dăunează grav libertăţii”.

 

În condiţiile în care fondurile erau deturnate, martorii protejaţi ajungeau în situaţia în care să regrete că au ales să intre în programul de protecţie.

 

De obicei, un martor intră în program cu întreaga familie. Cu toţii primesc identităţi noi şi, de cele mai multe ori, o indemnizaţie lunară fixă pe membru de familie. Legătura cu autorităţile o ţin, de regulă, prin intermediul a doi ofiţeri de legătură, şi merg periodic la un psiholog.

 

Una dintre nemulţumirile martorilor protejaţi era faptul că indemnizaţiile lunare erau date cu întârziere. Tocmai din această cauză un martor disperat că nu mai avea bani să trăiască a ajuns să sune la dispeceratul instituţiei să întrebe ce se întâmplă. Asta i-a iritat pe comisarii-şefi Aurel Lehăduş şi Dan-Cristian Puşcaş, ambii arestaţi în dosar. Aceştia ajunseseră să spere că martorul va fi condamnat în dosarul în care acceptase colaborarea.

 

Dan-Cristian Puşcaş: Să sune, mă! Foarte bine că a sunat. Hai să vezi ce o perpelesc! Bă, cât e de nenorocită, mă! Bă, la Gherla o ducem, la Maramureş!

 

Aurel Lehăduş: La cel mai îndepărtat penitenciar! Dan-Cristian Puşcaş: Sau la Iaşi la Corduneni, acolo! La cel mai îndepărtat penitenciar! Aurel Lehăduş: Păi la Iaşi nu-i de femei…

 

Dan-Cristian Puşcaş: Înfiinţăm pentru ea, dă-o dracu’, că o dăm la Corduneni!

 

Martor în dosarul aflat acum pe masa procurorilor DNA este şi un fost psiholog din ONPM. Acesta le-a povestit anchetatorilor drama prin care a trecut un martor protejat, alături de familia sa. „A fost relocat într-o comună mică, într-o casă dărăpănată, fără apă curentă sau sobe.

 

Martorul s-a plâns psihologului că are probleme şi cu decontarea unor medicamente şi bunuri. El a povestit inclusiv un episod în care a fost agresat fizic chiar de chestorul Adrian Bărăscu, care se afla în stare de ebrietate”, arată anchetatorii. Din actele de la dosar reiese şi cum ofiţerul de legătură Aurel Lehăduş se eschiva în diferite moduri să-l ajute pe martorul protejat. Ba mai mult, la un moment dat i-ar fi cerut acestuia ţigări de contrabandă şi cafea în schimbul ajutorului.

 

După ce martorul a făcut un raport către ONPM, în baza recomandării psihologului, ofiţerii de legătură Lehăduş şi Puşcaş au fost înlocuiţi. Episodul a fost confirmat şi de soţia martorului, care a precizat că au fost relocaţi din casă într-o pensiune, unde a venit chestorul Bărăscu, care după ce s-a prezentat, „a început să-l jignească şi să-l ameninţe pe soţul meu, că este un infractor şi un ţepar şi că dacă îl dă el afară, îl arestează poliţia”. „În timp ce îl jignea pe soţul meu, îl bătea cu pumnul în piept şi pe umăr, după care dădea cu pumnul în masă. Domnul director era sub influenţa băuturilor alcoolice”, a mai declarat femeia.

 

Una dintre cele mai şocante mărturii date în faţa anchetatorilor este a unui martor protejat, care a vrut să se sinucidă. Asta după ce poliţiştii nu îi găsiseră un loc de muncă aşa cum au promis şi nu mai avea bani din ce să trăiască.

 

Martorul a avut o cădere psihică şi a vorbit două ore la telefon cu psihologul Andreea-Violeta Liţă. Acesta i-a povestit psihologului că se simte neputincios şi că în situaţia actuală nu poate asigura familiei sale siguranţă. Atunci a dezvăluit că se află în parcul Cişmigiu şi că vrea să se sinucidă cu medicamente. Au vorbit circa două ore. La un moment dat, el a sunat din nou la psiholog, dar acesta nu a mai răspuns. A fost momentul în care, disperat, martorul a înghiţit un pumn de pasile cu alcool. A fost salvat de un prieten căruia i-a spus unde se află înainte să-şi piardă cunoştinţa. Bărbatul a fost dus pe braţe la spital unde a primit îngrijiri medicale şi a rămas internat până a doua zi. 

 

O altă mărturie, la fel de dură, este a unui martor protejat, căruia ofiţerii de legătură, printre care şi comisarul-şef Marcel Daniel Gomeajă, i-ar fi cerut 1.500 de lei pentru instalarea unui sistem de alarmă la domiciliu.

 

Poliţiştii l-au speriat că întreaga familie este în pericol de moarte, dacă nu se vor muta în altă localitate. Ofiţerii i-au mai spus că declaraţiile sale au deranjat foarte mulţi oameni cu bani care sunt dispuşi să plătească pentru a-i face rău, inclusiv să-i răpească fiica, dar şi că vor fi filaţi de detectivi privaţi angajaţi de cei pe care şi i-a făcut duşmani, prin declaraţiile date împotriva lor.

 

Martorul protejat a mai relatat la DNA şi atitudinea ofiţerilor care era sfidătoare prin gestică, s-au tolănit pe canapea, comportându-se ca şi cum martorii protejaţi ar fi fost toleraţi în propria casă. Martorul s-a plâns că nu are bani, deoarece nu are niciun venit, dar cu toate acestea le-a dat 100 de lei poliţiştilor.

 

Comisarul-şef Felicia Violeta Popa era cea care în acte trebuia să aranjeze toate cheltuielile ONPM. Ea a fost înregistrată atunci când şi-a arătat indignarea că se făceau cheltuieli inutile sau supraevaluate şi pentru a le masca era obligată, în acte, să schimbe destinaţiei fondurilor.

 

„Tre… să-l chemi să-şi facă …zii cheltuielile… cheltuielile financiare să şi le pună în ordine, că au venit ăştia şi au cerut la fix, cum s-au cheltuit banii”, „Păi, nu, mi-a zis la telefon … când completezi şi vezi ce bani ai, la ce… la ce titlu. Pentru că, de exemplu, dacă tu ai dat 900 de euro pentru rechizite şi nu ştiu ce, de acolo trebuie să cumperi, nu iei din banii la grămadă, tu ştii că ăia trebuie să îi treci acolo şi de acolo scazi şi vezi ce ai mai luat. Eu mă îngrozesc, deci mă îngrozesc, pe hârtii mă îngrozesc. Nu ştiu cum să fac, să… să fie în regulă… că o pune pe momâia aia, să caute copii după paşaport şi după actele, după…”.