Dezvăluiri din sentinţa de condamnare a lui Puiu Popoviciu: La el fac coadă să intre Tăriceanu, Băsescu

Astfel, pe lângă activitatea infracțională a inculpaților, rese și modul în care Popoviciu era privit de aceștia. Unul dintre inculpați spune că la Popoviciu până și Traian Băsescu, președintele României la acel moment, și Călin Popescu Tăriceanu, premier în acea perioadă, ajung cu greu la omul de afaceri.

Popoviciu a primit câte 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și dare de mită. În final, instanța a decis ca inculpatul să facă 7 ani de închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, pe toată durata executării pedepsei fiindu-i suspendate o serie de drepturi, arată stiripesurse.

În dosar, fostul șef DGIPI, Cornel Șerban, a fost condamnat la doi ani și 6 luni închisoare cu executare, Ioan Alecu, rectorul USAMV București, la șase ani închisoare, Petru Pitcovici, fost șef în Direcția Generală Anticorupție din MAI, la doi ani închisoare, iar Mihai Luican, fostul prefect al Capitalei, la un an închisoare.

Au mai primit pedepse cu executare Ștefan Diaconescu (5 ani), Andrei Mihai Bejenaru (7 ani), Gabriel Răsvan Toader și Ioan Todiraș (câte un an), în timp ce inculpații Lizeta Minea și Gheorghe Petrulian au primit câte doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Alte articole

Traian Băsescu exultă înainte de exit-poll-urile oficiale: „Ghinion!!!!”

Alegeri România 2024. Traian Băsescu a mers la vot alături de soţia sa. Ce transmite românilor: „Îi rog să vină la vot, nimic altceva azi”

Citeşte şI: Curtea de Apel pronunţă sentinţa în dosarul lui Puiu Popoviciu. Procurorii cer 14 ani de închisoare

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a procesului penal și a dispus disjungerea sub acest aspect.

”Inculpatul Şerban Ilie Cornel reiterează ideea că, contractul de asociere încheiat între USAMV Bucureşti şi SC Log Trans S.R.L. este unul legal şi-i induce martorului denunţător faptul că inculpatul Popoviciu Aurel Gabriel o persoană deosebită, foarte importantă la care ajung greu atât Preşedintele Statului cât şi premierul din perioada respectivă. „Da. Deci, ideea care este? Asta e, cum să zic? la el face coadă să intre Tăriceanu, Băsescu” … i-a spus inculpatul Şerban Ilie Cornel martorului denunţător ….”, se arată în dosar.

În motivarea de condamnare, judecătorii au notat:

”Faptele de complicitate la abuz în serviciu săvârşită de inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, enumerăm:

– în contextul înţelegerii de la începutul anului 2000 pe care a avut-o cu inculpatul Alecu Ioan Niculae, în scopul transferării terenului fermei Băneasa din domeniul public într-o societate în care avea interes inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel a creat posibilitate încheierii iniţial a unui contract de asociere în participaţiune introducând în acest mecanism societatea S.C. Log Trans S.A., devenită ulterior Băneasa Investments S.A. şi pe învinuitul Bejenaru Andrei Mihai care urma să acţioneze potrivit indicaţiilor sale.

– a promis inculpatul Alecu Ioan Niculae că se va implica în procedura de eliberare a titlului de proprietate; a conceput şi redactat la sediul societăţii sale contractul de asociere în participaţiune nr. 3440/12.04.2000, practic inculpatul Popoviciu Aurel Gabriel introducând în contract clauzele contractuale contrar legii cât şi Hotărârii nr. 4 a Senatului USAMV Bucureşti.

– a conceput şi înaintat către USAMV Bucureşti ofertele din datele de 06 şi 10.04.2000 prin care societatea Log Trans S.A. promitea modernizarea tehnologiilor folosite de Universitate, iar pentru studenţi posibilitatea de a folosi ultimele realizări pe plan tehnic, promisiuni mincinoase, de inculpatul Alecu Ioan Niculae pentru a induce în eroare pe membrii biroului de senat şi ai senatului USAMV Bucureşti.

– a asigurat condiţiile de formă pentru ca S.C. Log Trans S.A. să poată încheia contractul de asociere în participaţiune nr. 3440/12.04.2000 prin aceea că folosind pe învinuitul Bejenaru Andrei Mihai a extins obiectul de activitate al societăţii la unul compatibil cu al universităţii iar ulterior tot prin intermediul aceluiaşi învinuit a convocat şedinţa AGA din 24.07.2000 dând posibilitate ca inculpatul Alecu Ioan Niculae să aporteze dreptul de folosinţă şi dreptul de proprietate asupra clădirilor USAMV Bucureşti la capitalul social al Log Trans S.A.

– a preconstituit la data de 10.04.2002 existenţa unui împrumut de 700.000 USD, către SC IBTC Ltd, acţionar majoritar la societatea Băneasa Investment S.A. pentru a crea aparenţa, că a vărsat cota sa de aport la capitalul social al societăţii anterior amintite, sumă de bani care s-a întors, în final tot la inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel sau în cadrul societăţilor pe care le controla, modalitate în care l-a sprijinit pe inculpatul Alecu Ioan Niculae, în sensul că le-a creat posibilitatea să scoată banii din societate.

– a dispus transferul în mai multe rânduri, în perioada 29.05.2003-04.12.2004 a sumelor de bani în cuantum de 77.223.901.644 lei ROL aduse iniţial de acţionarul majoritar SC IBTC Ltd cu titlul de aport în numerar la capitalul social al societăţii, plăţi efectuate într-un scop contrar societăţii şi pentru a favoriza acţionarul majoritar creând aparenţa că acesta a vărsat cota sa de aport în numerar, modalitate în care a fost prejudiciată universitatea cu suma de 77.223.901.644 lei ROL;

– a dispus transferul în mai multe rânduri, în perioada 11-15.11.2004, a sumelor de bani în cuantum de 10.939.180.265 lei ROL aduse iniţial de acţionarul majoritar SC IBTC Ltd cu titlul de aport în numerar la capitalul social al societăţii, plăţi efectuate într-un scop contrar intereselor societăţii şi pentru a favoriza acţionarul majoritar creând aparenţa că acesta a vărsat cota sa de aport în numerar, modalitate în care a fost prejudiciată universitatea cu suma anterior amintită.

Pe situaţia de fapt, Curtea reţine următoarele:

Inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel a hotărât să se implice într-o relaţie comercială cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, desfăşurând activităţi specifice care aveau ca obiect un teren în suprafaţă de 226 hectare situat în zona de nord-vest a municipiului Bucureşti, limitrof şi cu acces direct la DN1, pe care se afla din anul 1929 Staţiunea de Cercetare intitulată „Ferma Băneasa”, aflându-se în posesia şi administrarea instituţiei de învăţământ superior mai sus menţionate.

Acest inculpat a acţionat în mod indirect, apelând la ajutorul inculpatului Bejenaru Andrei Mihai care a fost reprezentantul său de fapt în negocierile purtate cu Institutul Agronomic Bucureşti şi care a întreprins în numele inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel activităţi pentru realizarea, la început a unui contract de asociere, iar ulterior la realizarea unei societăţi comerciale – Băneasa Investment S.A. – care a preluat, în mod nelegal, proprietatea terenului respectiv.

A fost încheiat un contract de asociere în participaţiune între Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti şi S.C. Log Trans S.R.L..

În acest contract de asociere se prevedeau următoarele:

Potrivit art. 1.1., obiectul asociaţiunii în participaţiune constă în desfăşurarea şi dezvoltarea unor activităţi de producţie şi comerciale aferente patrimoniului USAMV Bucureşti din cadrul Fermei Băneasa prin reamenajarea bazei materiale de exploataţie agricolă existentă, dezvoltarea patrimoniului imobiliar prin noi investiţii şi exploatarea comercială a acestora până la expirarea contract de asociere în participaţiune.

Potrivit art. 1.2., asocierea va putea desfăşura orice alte activităţi prevăzute în obiectul de activitate al S.C. Log Trans S.R.L. destinate a majora veniturile obţinute.

Potrivit art. 1.3 şi 1.4 din contract, Asociaţiunea se obliga să sprijine activitatea curentă a USAMV Bucureşti prin finanţarea unor programe didactice şi de cercetare referitoare la îmbunătăţirea exploataţiilor agricole; USAMV Bucureşti va avea acces liber la facilităţile dezvoltate prin contractul în discuţie în ceea ce priveşte activitatea didactică şi de cercetare însă numai în baza unor programe aprobate în prealabil de conducerea SC Log Trans S.A., care nu va putea refuza accesul studenţilor şi a personalului didactic la facilităţile aflate în administrarea sa.

În cadrul capitolului intitulat „Obiectul asociaţiunii” la punctul 1.5. s-a menţionat: „părţile convin că S.C. Log Trans S.R.L. va putea edifica pe terenurile aferente Fermei Băneasa bunuri imobile necesare realizării de noi venituri pe perioada executării contractului acestea urmând a fi transmise în proprietatea USAMV Bucureşti la expirarea termenului prezentului contract de asociere în participaţiune.

Până la expirarea prezentului contract, bunurile imobile ce se vor edifica sunt proprietatea S.C. Log Trans S.R.L., USAMV Bucureşti acordând acesteia un drept de superficie până la expirarea termenului contractului”.

La întocmirea, realizarea şi semnarea contractului, au fost implicaţi: inculpaţii Bejenaru Andrei Mihai şi Alecu Ioan Nicolae.

Contractul este ilegal, având în vedere că natura juridică a terenului denumit generic „Ferma Băneasa” era stabilită în mod incorect şi greşit.

Terenul identificat cu următoarele vecinătăţi: la Est-localitatea Pipera, la Sud-Aeroportul Băneasa, la Vest-DN1, la Nord- Şos.Erou Iancu Nicolae, a intrat în proprietatea publică a statului în următoarele condiţiuni:

Prin cele două acte, respectiv hotărârea Parlamentului României şi Decretul Regal care a pus-o în aplicare, se arată în cel mai clar mod posibil şi fără a putea da naştere la interpretări sau vreun echivoc că terenul respectiv era proprietatea publică a statului dat în administrare şi folosinţă cu un scop bine definit şi determinat Institutului Agronomic Bucureşti.

Decretul Regal nr.2746/1929 arată, în mod expres, că terenul nu poate fi înstrăinat, iar destinaţia acestuia nu poate fi schimbată, ea fiind aceea de a reprezenta baza materială a Universităţii Agricole, suportul terestru pentru pregătirea studenţilor Facultăţii de Agrigultură şi Medicină Veterinară şi a altor secţii adiacente pentru realizarea unui corp de ingineri şi medici români de natură să ducă la dezvoltarea agriculturii sub toate ramurile sale şi a medicinii veterinare.

Prin urmare, orice act al unei persoane fizice sau juridice care ar fi determinat schimbarea directă sau indirectă a naturii juridice a bunului nu putea fi făcută în mod legal, decât de instituţia sau instituţiile care au preluat terenul şi au hotărât natura proprietăţii acestuia.

Prin actul de împroprietărire, Decretul Regal nr.2746/1929, se prevedea şi componenţa organismului care verifica modul în care este folosit terenul, primind un raport anual.

Iniţial, contractul de asociere privea realizarea de activităţi ştiinţifice şi didactice pentru ca, ulterior, prin acţiunile întreprinse de inculpaţi, nu numai să se schimbe în mod ilegal natura juridică a proprietăţii, a terenului, dar şi să fie deturnat şi de la realizarea scopurilor stabilite prin lege.

Toate activităţile întreprinse au avut un singur scop care însă nu a fost niciodată în mod direct şi expres menţionat şi anume, obţinerea unui profit cât mai mare şi apropierea proprietăţii terenului, folosirea acestuia pentru obţinerea unui profit cât mai însemnat.

Prin tot ce au întreprins inculpaţii, dar în mod special inculpatul Popoviciu Aurel Gabriel, nu s-a urmărit decât schimbarea destinaţiei terenului în cauză, apropierea proprietăţii acestuia şi obţinerea unor profituri considerabile.

În anii 90, terenul se afla în folosinţa şi administrarea Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară Bucureşti, în proprietatea publică a statului român, neputând fi înstrăinat, sub nicio formă, această interdicţie fiind diferenţa esenţială între proprietatea publică şi proprietatea privată a statului.

Chiar dacă, prin absurd, s-ar accepta ideea că terenul face parte din proprietatea privată a statului, modul în care s-a realizat asocierea şi, ulterior, participarea la constituirea capitalului social a fost unul extrem de dezavantajos pentru USAMVB, fiind rezultatul activităţilor ilegale desfăşurate de inculpaţi.

Având în vedere relaţiile existente între inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel şi conducerea Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară Bucureşti, şi faptul că acesta cunoştea şi avea date şi elemente esenţiale în legătură cu terenul intitulat „Ferma Băneasa”, a întreprins acţiuni, prin care să-l poată folosi, administra şi transforma în vederea obţinerii unor profituri cât mai mari.

Mijlocul folosit pentru realizarea acestor scopuri a fost contractul de asociere în participaţiune, dar, pentru aceasta, USAMVB trebuia să deţină în mod clar un titlu de proprietate asupra terenului.

Inculpatul Alecu Ioan Niculae ce îndeplinea funcţia de rector al USAMVB şi-a exercitat influenţa asupra membrilor Senatului şi prezentându-le acestora date eronate, i-a indus în eroare, pentru a determina încheierea contractului de asociere în participaţiune şi actele ulterioare acestuia.

Acţiunea inculpatului Alecu Ioan Niculae a fost făcută cu bună ştiinţă şi prin aceasta, se face vinovat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

Avându-se în vedere atât legile de până în anul 1990, cât şi cele ulterioare, printre care menţionăm: H.G. nr.533/1991, H.G. nr.123/1993, H.G. nr.47/1999 şi deoarece inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel dorea să ştie şi să aibă o dovadă că terenul respectiv aparţinea USAMV, au fost întreprinse acţiuni care să conducă la obţinerea unui titlu de proprietate asupra terenului.

Inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel a acţionat atât în mod direct, cât şi indirect, la obţinerea titlului de proprietate, element esenţial, pentru acţiunile viitoare, într-un termen de 24 de ore, deşi toate activităţile şi operaţiunile juridice de depunere a actelor, verificarea şi aprobarea acestora, obţinerea avizelor, cenzurarea de către organele abilitate, definitivarea lor şi eliberarea, în final, a titlului de proprietate presupunea o durată de timp mai mare, fiind de notorietate că eliberarea titlurilor de proprietate presupune verificarea documentelor şi respectarea dispoziţiilor legale, operaţiuni ce necesită o perioadă de timp adecvată.

În această fază şi etapă, au intervenit inculpaţii Alecu Ioan Niculae, Diaconescu Ştefan, Luican Mihai Florin, Toader Gabriel Răsvan, Todiraş Ioan, Minea Lizeta şi Petrulian Gheorghe, care puteau şi îndeplineau anumite funcţii, fără deciza acestora neputându-se realiza scopul propus şi anume eliberarea titlului de proprietate asupra terenului.

Toţi aceşti inculpaţi se fac vinovaţi prin demersurile, actele şi acţiunile întreprinse, de comiterea faptelor penale reţinute în sarcina lor de către procurori şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, îndeplinindu-şi în mod defectuos şi cu intenţie obligaţiile de serviciu.

După obţinerea titlului de proprietate şi încheierea contractului de asociere în participaţiune, destinaţia terenului a fost schimbată, acesta intrând în circuitul civil, obţinându-se actele administrative necesare edificării unor construcţii administrative, de locuinţe şi mai ales comerciale.

Construcţiile aflate pe teren au fost în cea mai mare parte demolate, cu excepţia unei singure clădiri, căreia i s-a schimbat destinaţia, în prezent, în aceasta funcţionând un notariat.

Pentru edificarea noilor construcţii, a fost necesară obţinerea unor aprobări, planuri urbanistice generale, planuri urbanistice zonale, care prevedeau construirea de drumuri, legături de acces, intrări-ieşiri la reţeaua de drumuri existente.

Totodată, era necesar ca terenul respectiv să poată fi conectat la toată infrastructura existentă, să aibă acces la sursele de electricitate, de gaze, de apă şi canal, pentru edificarea construcţiilor respective.

Deoarece valoarea acestor lucrări era deosebit de mare şi semnificativă, au fost întreprinse acţiuni prin care acestea urmau să fie realizate de către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti.

Această instituţie a accesat fonduri europene şi a contribuit, astfel, la realizarea proiectului aflat în desfăşurare pe suprafaţa de teren menţionată anterior.

În schimbul acestor lucrări, Primăria municipiului Bucureşti a primit, prin două acte de donaţie, deşi acest lucru era ilegal, două suprafeţe de teren, devenind astfel, în mod ilegal, proprietara de drept a acestora.

O instituţie publică nu poate dobândi, prin donaţie, un bun decât în mod pur şi simplu, fără îndeplinirea vreunei condiţii.

Donaţiile terenului respectiv au fost făcute sub condiţia realizării lucrărilor de aducţiune apă şi canal, gaze, electricitate, acces şi conexiuni la drumurile existente, situaţie total nelegală.

În contractul de asociere se prevedea ca USAMV să primească anual, indiferent de profitul realizat de asociaţie, o sumă minimă de 560.700 dolari, ce urma să fie folosită în interesul general al universităţii, în concret, plătindu-se doar suma de 280.350 USD.

Această sumă nu a fost niciodată plătită integral şi la timp.

Este adevărat că, la data prezentului proces au fost achitate în cea mai mare parte sumele restante.

În mod ilegal, din sumele plătite s-au achitat salariile profesorilor.

Destinaţia acelor fonduri fiind cu totul alta şi neputându-se achita drepturi salariale chiar şi în situaţia existenţei autonomiei universitare.

Deşi era interzis, la data de 4.XII.2000, asocierea s-a transformat într-o societate comercială pe acţiuni, realizându-se astfel, cea de-a doua etapă pentru obţinerea scopului, neprecizat niciodată în mod public, dar care s-a dovedit ulterior ca fiind cel real, şi anume, preluarea proprietăţii terenului în cauză.

Ulterior, în capitalul social al S.C. Băneasa Investments S.A., a fost adus terenul în cauză, iar USAMVB a obţinut un număr de acţiuni.

Prin această operaţiune juridică, USAMVB a pierdut orice drept asupra terenului, acesta devenind proprietatea S.C. Băneasa Investments S.A..

De menţionat, în acest sens, este faptul că, în situaţia retragerii din societate a USAMVB, terenul ar rămâne în proprietatea societăţii cu plata unor despăgubiri băneşti în urma stabilirii valorii acestuia.

După intrarea USAMVB în S.C. Băneasa Investments S.A. şi aducerea ca aport în natură la capitalul social a terenului, a încetat de drept obligaţia de plată a sumei de 560.700 de dolari către aceasta, drepturile sale revenind conform dividendelor ce i se cuveneau ca parte din profit.

De observat că, S.C. Băneasa Investment S.A. nu a avut profit şi, acest lucru a fost posibil deoarece prin contractele încheiate cu alte societăţi care erau controlate în mod direct sau indirect de către inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel, profitul era diminuat sau chiar inexistent.

Astfel, au fost eludate, şi prin acest mod, drepturile universităţii.

Inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel îşi obţinea profiturile prin acele societăţi în baza contractelor cu societatea Băneasa Investment eludându-se astfel drepturile universităţii.

Terenul respectiv, prin amplasamentul şi poziţionarea sa, era deosebit de valoros, datorită faptului că, între anii 2000 şi 2008, a existat o dezvoltare imobiliară extraordinară, iar nevoia de spaţii comerciale, locuinţe şi clădiri administrative, era extraordinar de mare.

Această cerere importantă de spaţii comerciale, spaţii de birouri, clădiri administrative şi locuinţe a făcut ca valoarea terenului să crească în mod continuu, dat fiind faptul că se afla în cea mai bună şi atractivă zonă a municipiului Bucureşti, lângă pădurea Băneasa, cu acces direct la DN1, precum şi cu alte cartiere în plină dezvoltare şi expansiune, din nordul oraşului.

Atât accesul, cât şi comunicarea cu celelalte zone ale oraşului sunt dintre cele mai facile şi, prin aceasta, terenul respectiv a reprezentat o continuă şi permanentă atracţie pentru persoanele interesate.

Deşi aveau interese deosebite, denunţătorii din prezenta cauză – … şi …u Lucian-Gabriel – au formulat un denunţ care a constituit sesizarea organelor de anchetă penală.

După ce în cauză au fost întreprinse cercetări, acte premergătoare şi a început urmărirea penală, iar 9 dintre persoanele ce în prezent au calitatea de inculpaţi au fost chemate la audieri, inculpaţii Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel – ofiţeri superiori de poliţie, iar la un moment dat comandant şef şi comandant adjunct la D.G.I.P.I. – au luat legătura cu martorul denunţător … – ofiţer judiciar în cadrul D.N.A..

Această persoană participa la cercetarea penală şi împreună cu procurorii anchetatori desfăşura acte privitoare la eventuale acte de corupţie ale inculpaţilor Popoviciu Gabriel Aurel, Alecu Ioan Nicolae, Bejenaru Andrei Mihai, Diaconescu Ştefan, Luican Mihai Florin, Toader Gabriel Răzvan, Todiraş Ion, Minea Lizeta şi Petrulian Gheorghe.

Şerban Ilie Cornel, Pitcovici Petre Daniel şi … fuseseră anterior colegi, în cadrul Poliţiei Române.

Datorită acestei relaţii de colegialitate, dar şi datorită faptului că inculpaţii Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel ocupau funcţii importante în Inspectoratul General al Poliţiei, aceştia şi-au permis să-l contacteze pe …, căruia i-au propus să se întâlnească, iar în cadrul întâlnirilor respective, precum şi a discuţiilor telefonice, să-l întrebe, să-i sugereze şi să îi propună să îndeplinească în mod direct sau să determine închiderea dosarului, având ca obiect relaţia dintre USAMVB şi Băneasa Investments, respectiv Popoviciu Gabriel-Aurel.

Din discuţiile purtate de cei trei, în mai multe rânduri, precum şi întâlnirile avute de aceştia la mai multe restaurante, printre care unul deţinut de inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel (Haward-Johnson) şi chiar în sediul D.N.A. central, rezultă că cei doi inculpaţi au acţionat, la cererea şi în interesul inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel, urmărind închiderea dosarului, clasarea acestuia.

Martorul denunţător a sesizat procurorul de caz şi a acceptat, la cererea acestuia, să participe la înregistrarea convorbirilor pe care le avea cu inculpaţii Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel.

Martorul denunţător a participat la o întâlnire, în care, a discutat în mod direct cu inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel chiar elemente din dosarul penal ce îl privea pe acesta în mod direct.

Din toate discuţiile purtate între martorul … şi inculpaţii Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel, rezultă în mod clar că cei doi inculpaţi urmăreau în mod direct obţinerea unui rezultat favorabil în ancheta ce se desfăşura faţă de inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, arătând că acesta este o persoană extraordinar de puternică şi influentă cu multiple legături şi conexiuni, la cele mai înalte niveluri şi, astfel, martorul ar putea beneficia de diferite avantaje.

În întâlnirea de la Hotelul Haward-Johnson ce a avut loc între martorul denunţător … şi inculpaţii Şerban Ilie Cornel, Pitcovici Petre Daniel, Popoviciu Gabriel-Aurel, aceştia i-au dat de înţeles martorului că ajutorul pe care îl va primi în cazul unei soluţii favorabile de la inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel va fi unul necondiţionat şi de mare importanţă.

Inculpaţii Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel i-au transmis martorului denunţător … diferite bunuri, însă, principalul beneficiu promis acestuia ar fi fost ajutorul pe care inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel i-l purea acorda în promovarea în funcţie şi avansarea în funcţie pe cale ierarhică.

Cei doi inculpaţi i-au spus, în mod expres, martorului denunţător …, că inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel are o putere deosebit de mare „că la uşa lui aşteaptă şi fac coadă oameni politici importanţi, chiar şi premierul de la acea dată, Căin Popescu-Tăriceanu.”

Mijloacele de probă existente la dosarul cauzei fac dovada indubitabilă că între inculpaţii Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel şi inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel exista o relaţie de prietenie şi că aceştia au încercat să-i ofere sprijin şi protecţie datorită calităţii şi funcţiilor pe care le îndeplineau în acel moment.

Legătura dintre cei trei nu poate fi tăgăduită, fiind una de prietenie, iar nu una profesională, cei doi ofiţeri de poliţie neavând niciun fel de competenţă în soluţionarea problemelor juridice pe care le avea inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel.

Cei doi inculpaţi au acţionat în mod direct şi nemijlocit în favoarea unei persoane faţă de care se desfăşura o anchetă penală, încercând, prin acţiunile lor, să determine în mod ilegal, un anumit curs al anchetei şi obţinerea favorabilă a unui rezultat pentru inculpatul în cauză.

Faptul că inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel a apelat la sprijinul celor doi ofiţeri superiori, dar şi implicarea acestora dovedeşte că toţi au urmărit un scop precis şi binedefinit, conştientizând ilegalitatea activităţilor desfăşurate de către inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel.

Ca ofiţeri superiori de poliţie, dar nu numai, cei doi inculpaţi Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petre Daniel aveau obligaţia legală şi profesională să nu se implice în niciun mod în ancheta respectivă, ba mai mult, să denunţe o astfel de cerere din partea oricărei persoane ce ar fi făcut-o.

Din punct de vedere al îndatoririlor de serviciu, atât inculpatul Şerban Ilie Cornel, cât şi Pitcovici Petru Daniel nu aveau niciun fel de competenţă în desfăşurarea anchetei penale şi, prin urmare, implicarea lor este profund ilegală.

În cauză au fost audiaţi, printre alţii, şi membrii Senatului Universităţii care au aprobat participarea instituţiei de învăţământ la capitalul social S.C. Băneasa Investment S.A., cu suprafaţa de teren menţionată în cauză, arătând că au făcut acest lucru, datorită încrederii pe care o aveau în inculpatul Alecu Ioan Nicolae, rectorul de la acea dată al instituţiei, a motivelor şi argumentelor aduse de acesta, dar şi de faptul că au fost convinşi (idee exprimată neechivoc în faţa Curţii), că terenul respectiv este şi va rămâne întotdeauna al universităţii.

Este de remarcat şi faptul că toţii membrii senatului, cât şi profesorii ce funcţionau în cadrul USAMVB au declarat că datorită acestei asocieri au primit la timp şi integral salariile profesorale.

Niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut comiterea vreunei fapte penale sau încălcarea vreunei dispoziţii legale.

Toate susţinerile şi apărările inculpaţilor nu sunt susţinute în materialul probator existent la dosarul cauzei. Deşi prezentate pe larg şi în mod exhaustiv, în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei, ele vor rămâne la stadiul de susţineri şi, prin urmare, nu vor influenţa în nici un mod pronunţarea hotărârii.

Inculpaţii nu şi-au probat în nici un mod susţinerile, iar vinovăţia ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză este certă şi neechivocă.

Faptele inculpaţilor sunt deosebit de grave, reprezintă o încălcare flagrantă şi esenţială a dispoziţiilor legale, consecinţele şi urmările acestora repercutându-se în mod direct şi nemijlocit asupra patrimoniului public, asupra scopurilor şi nevoilor pe termen mediu şi lung ale societăţii.

Lipsirea studenţilor din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară Bucureşti de o bază în care aceştia să se pregătească, să înveţe, să dobândească cunoştinţele necesare pentru a deveni specialişti într-un domeniu esenţial al vieţii economice a ţării accentuează gravitatea faptelor persoanelor vinovate şi afectează dezvoltarea societăţii pe termen mediu şi lung, cu consecinţe greu de estimat.

Infracţiunea de abuz în serviciu este cuprinsă în Titlul V din noul Cod penal – „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu” şi reprezintă „Fapta funcţionarului care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi este pedepsită cu închisoarea de la 2, la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

În vechiul Cod penal, infracţiunea purta denumirea de „abuz în serviciu contra intereselor publice, era cuprinsă în Titlul VI „Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi regrlementate de lege” – art.248 avea următoarea formulare: „Fapta funcţionarului public, care în exerciţiul drepturilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă a patrimoniului acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni, la 5 ani.”

Art.248/1 din vechiul Cod penal, se referă la forma calificată a acestei infracţiuni, făcând referire la dispoziţiile art.246 şi art.247 cu agravanta consecinţelor deosebit de grave, fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Din analiza acestor texte legale, Curtea constată că pentru a exista infracţiunea de abuz în serviciu, trebuiesc îndeplinite mai multe condiţii.

Subiectul activ să fie calificat, adică să aibă calitatea de funcţionar public şi care în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nu în alte situaţii să nu îndeplinească un act ce-i revenea în competenţă să-l îndeplinească în mod defectuos, iar între actul respectiv şi interesele unei persoane fizice sau juridice să existe o legătură de cauzalitate, precum şi producerea unui prejudiciu, a unei vătămări.

Infracţiunea de abuz în serviciu are ca latură obiectivă fapta subiectului activ care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos.

Pentru a descrie elementul material al laturii obiective, legea foloseşte o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ, acţiunile sau omisiunile prin care se comite aceast infracţiune, deoarece din punct de vedere practic, o astfel de enumerare nu ar fi posibilă.

Neîndeplinirea unui act presupune omisiunea cu ştiinţă de a-l efectua, deşi potrivit atribuţiilor de serviciu îndeplinirea acestuia era obligatorie.

În cealaltă variantă, îndeplinirea cu ştiinţă în mod defectuos a unui act arată că inculpatul a acţionat în cadrul îndatoririlor de serviciu necorespunzător conţinutului îndatoririlor pe care le avea.

Nu prezintă importanţă dacă inculpatul şi-a încălcat una sau mai multe îndatoriri de serviciu ori dacă şi le-a încălcat total sau parţial.

Omisiunea de a face un act ori îndeplinirea lui în mod defectuos trebuie să aibă ca urmare o tulburare concretă şi însemnată, să fi produs consecinţe, în principal prejudicii materiale.

De menţionat că, în cursul prezentului proces penal, s-a avut în vedere şi felul în care s-au reflectat faptele abuzive în activităţile ulterioare ale USAMVB, de evoluţia acestei instituţii după comiterea infracţiunilor.

După cum se observă, toate faptele comise de persoanele acuzate şi trimise în judecată pentru această infracţiune întrunesc elementele constitutive ale acesteia.

O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor (Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petru Daniel) este aceea de favorizarea infractorului care este incriminată în Titlul VI, Capitolul II din vechiul Cod penal „Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei” art.264 şi reprezintă „ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii”, iar în noua reglementare, este prevăzută la art.269 – favorizarea făptuitorului şi reprezintă „ajutorul dat făptuitoriului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei penale sau măsuri privative de libertate”.

Elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată sunt întrunite şi, prin urmare, aceştia urmează să răspundă penal.

O altă infracţiune reţinută ca fiind comisă în cauză este infracţiunea de dare de mită prev. şi ped. de art.255 alin.1 Cod penal, în referire la art.6 şi 7 din Legea nr.78/2000, textul de lege arătând că „promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art.254 sunt pedepsite cu închisoarea…”.

Inculpaţii Popoviciu Gabriel-Aurel, Şerban Ilie Cornel şi Pitcovici Petru Daniel se fac vonovaţi de comiterea acestor infracţiuni, astfel că vor fi condamnaţi penal.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală a inculpaţilor, Curtea constată că, potrivit art.46 din Codul penal, autor este persoana care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, iar complicele – în formularea prev. de art.48, este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor, Curtea va avea în vedere dispoziţiile art.5 Cod penal, care arată că, în situaţia intervenirii unei noi legi penale, se va aplica legea mai favorabilă, evaluându-se comparativ toate criteriile şi condiţiile pedepselor.

Inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel

Este persoana care a avut un rol determinat în desfăşurarea acţivităţilor ilegale care au condus în final la dobândirea proprietăţii unui bun însemnat din patrimoniul societăţii.

Toate acţunile sale au fost îndreptate spre realizarea acestui scop şi obţinerea unor profituri extraordinare, însă, total nelegale.

Faptele sale sunt deosebit de grave, din cauza consecinţelor acestora, prin privarea de resursele necesare a unei importante instituţii de învăţământ superior, care avea ca scop principal crearea de specialiştii necesari unei ramuri esenţiale a economiei naţionale.

Acesta a acţionat cu intenţie şi bună ştiinţă, folosindu-şi cunoştinţele, relaţiile, conexiunile, poziţia socială şi chiar renumele tatălui său pentru realizarea scopului ilicit.

Inculpatul a determinat ca funcţionarii publici – care aveau competenţă în soluţionarea cererilor respective – să acţioneze conform voinţei sale şi a avut tot timpul grijă să nu întreprindă nicio acţiune directă, pentru care să poată fi tras la răspundere.

Gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat este deosebit de ridicat datorită modului în care acesta a acţionat, planului elaborat, ţintelor urmărite, valoarea socială atinsă, dar şi prin consecinţele produse.

În ceea ce îl priveşte inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, Curtea reţine că acesta nu a recunoscut comiterea vreunei fapte penale, nu a regretat niciuna din acţiunele sale şi nici nu a încercat în vreun mod să repare prejudiciul cauzat.

Prin prisma celor menţionate mai sus, acesta era obligat să aibă în societate o conduită ireproşabilă şi să-şi desfăşoare activităţile economice în deplină legalitate.

Cu toate acestea, inculpatul a încălcat cu bună ştiinţă legea şi a fost persoana care poate fi definită ca generatoare a acestuia proces penal.

La dozarea şi individualizarea pedepsei ce îi va fi aplicată, Curtea va avea în vedere toate aceste circumstanţe personale, modul şi condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele, urmările infracţiunilor, valoarea extraordinar de mare a prejudiciului, a faptului că acesta este nerecuperat, orientându-se spre un maxim prevăzut de lege, pe care însă îl consideră insuficient ca durată de timp, pentru reeducarea inculpatului, luându-se în considerare şi vârsta acestuia cu referire la dispoziţiile art.100 alin.2 din noul Cod penal.

Astfel fiind, inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel îi va fi aplicată o pedeapsă cu închisoarea, constatând că legea mai favorabilă aplicabilă acestuia este vechiul Cod penal, pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, în formă calificată, respectiv art.26 rap. la art.248 în referire la art.2481, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege enunţat în şedinţă publică şi în temeiul căruia acesta urmează să răspundă penal.

Acelaşi inculpat va fi condamnat şi pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art.255 alin.1, Cod penal rap. la art.6 şi 7 din Legea nr.78/2000, texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în temeiul cărora acesta urmează să răspundă penal.

Cele două fapte comise de inculpat se află în concurs real, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, dar pe care Curtea o găseşte neîndestulătoare pentru reeducarea sa, pentru protejarea valorilor sociale încălcate de acesta, pentru urmările produse prin activitatea infracţională a inculpatului, pentru gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, pentru efectele şi consecinţele asupra unui segment important din viaţa social-economică a ţării.

Inculpatului îi vor fi aplicate şi pedepsele complementare şi accesorii, interzicându-i-se drepturile prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b Cod penal.

Din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se va deduce reţinerea acestuia de 24 de ore din data de 24 martie 2009.

Cele două fapte comise de inculpat se află în concurs real, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, dar pe care Curtea o găseşte neîndestulătoare pentru reeducarea sa, pentru protejarea valorilor sociale încălcate de acesta, pentru urmările produse prin activitatea infracţională a inculpatului, pentru gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, pentru efectele şi consecinţele asupra unui segment important din viaţa social-economică a ţării.

Inculpatului îi vor fi aplicate şi pedepsele complementare şi accesorii, interzicându-i-se drepturile prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b Cod penal.

Din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se va deduce reţinerea acestuia de 24 de ore din data de 24 martie 2009.”, se arată în motivarea Curții.