Ilie Coveșan a fost primul sibian cu COVID-19 transferat în străinătate. Pentru că starea lui de sănătate se înrăutăţise şi medicii din România nu-i mai dădeau nicio şansă de supravieţuire, familia a insistat să-l transfere în Germania.
”Se simțea rău și avea simptome asemănătoare cu cele de gripă. Eu fiind în Germania, în acel moment, l-am tot împins să meargă la spital. S-a simțit tot mai rău, s-a dus la medicul de familie din sat, l-a ascultat la plămâni și i-a spus – măi omule, trebuie să te duci la TBC, că nu se aude bine. S-a dus cu mașina lui, iar acolo i-au făcut un CT și au văzut că plămânul drept e puțin afectat și i-a spus să rămână internat. Probabil era și speriat puțin, nu era nici pregătit pentru internare, așa că s-a dus acasă. S-a simțit și mai rău în cursul zilei, iar a doua zi a sunat la ambulanță, pentru că nu se mai putea ține pe picioare. L-au luat și l-au dus la Sibiu, unde l-au ținut într-un cort, într-o zonă tampon. Asta a fost într-o marți, iar a doua zi a primit rezultatul pozitiv la COVID. Nefiind locuri în Sibiu, a fost transferat la un spital suport, la Cisnădie”, începe să povestească Roberto Sindile, nepotul lui Ilie Coveșan, citat de turnulsfatului.ro.
„La un moment dat ne-au spus că se simte rău și l-au trimis de urgență la Sibiu, la ATI. Din păcate, acolo nu mai erau locuri, așa că l-au ținut vreo două zile într-un cort făcut atunci, de armată. Acolo am înțeles că i s-a dat oxigen prin doze de butelii, pentru că nu aveau infrastructură medicală, însă i-a scăzut tot mai mult concentrația de oxigen din sânge, nu era suficient. Am tot sunat disperați, spuneau că nu au locuri, soluțiile erau să vadă dacă cumva se eliberează unul, sau să-l trimită undeva în țară. Ne-au spus după aproape două zile de stat în cort că s-a eliberat un loc la ATI. Au spus că e conștient și cooperant, dar a doua zi după internare când am vorbit din nou la spital ne-au anunțat să ne pregătim pentru ce e mai rău. (…) L-au intubat a treia zi și ne-au spus să ne pregătim, pentru că mai are de trăit vreo câteva ore”, povestește Roberto Sindile.
Familia pacientului a luat legătura cu reprezentanţi ai unei clinici din Germania, care au acceptat să-l preia de român.
„Cei din Germania s-au organizat foarte repede, au zis că au locuri la ATI libere, au un sistem ECMO de oxigenare extracorporală, ne-au aranjat și transportul cu o aeronavă specială, însă cei de la Sibiu au fost foarte reticenți, au spus că nu-l pot transfera, că unde am mai auzit noi așa ceva… Am spus că dacă mai are câteva ore, poate îi salvăm viața. Până la urmă, vorbind cu medicul de acolo, au acceptat și ai noștri. Medicii din Kassel s-au organizat repede și au ajuns în România destul de rapid. Cei de la spitalul din Sibiu au zis că vor pune la dispoziție o ambulanță, care să vină să-i preia de la aeroport cu aparatura necesară transferului. Au așteptat medicii din Germania câteva ore pe pistă. A durat foarte mult timp, au sunat, am sunat și noi, până la urmă au ajuns. L-au trimis pe unchiul meu fără buletin, fără nimic, l-au trimis cu un cearceaf și scrisoarea medicală. Atât”, a mai povestit Roberto Sindile.
”În Germania i-au făcut un control amănunțit, au făcut RMN și au văzut că piciorul stâng era plin de cheaguri de sânge și a trebuit operat de urgență. Asta a fost prima chestiune extrem de gravă. Bineînțeles, au văzut că avea traheea fisurată și diafragma fisurată și aer în jurul inimii și a plămânilor. Nu-și dădeau seama cum s-a putut ajunge la așa ceva, la final au realizat că nu e posibil decât în urma intubării. Au trebuit să-l opereze chiar în această noapte în care a fost adus și au scos din picior cheaguri de sânge, atât cât s-a putut. Apoi s-a luat decizia ca de la genunchi în jos să fie amputat piciorul, pentru că nu mai era oxigenat. Într-o jumătate de oră ne-am dat acordul. L-au operat, a început să se stabilizeze, însă apoi organele au început să pice pe rând. El nu a avut probleme cu rinichii, ficatul, lua medicamente doar pentru inimă, avea tensiune și un medicament anticoagulant. Le-am spus doctorilor din Cisnădie că trebuie să ia medicamentul respectiv. Când am primit lucrurile lui, medicamentele erau acolo, neatinse. I-au dat alt anticoagulant”, a explicat nepotul lui Ilie Coveșan.
Din păcate, în ciuda eforturilor medicilor, Ilie Coveşan s-a stins din viaţă după o lună.
„Ne-au spus că nu mai are nicio șansă, că le pare rău, dacă ar fi fost adus mai repede… Când a ajuns acolo era încă pozitiv la COVID, dar la final nu mai era infecțios. Virusul mai exista în el, dar nu mai era transmisibil. Asta a fost”, a mai spus nepotul pacientului.