„Nu l-am văzut niciodată în haine de medic. Sosea în haine de lăutar și pantofi cu ciucurel. Nu-mi dau seama cine ar fi avut curajul să se lase pe mîna unui astfel de chirurg”, spune un medic, fost coleg la Spitalul Universitar, unde Secureanu și-a făcut rezidențiatul.
De asemenea, „aproape nimeni dintre studenți nu știa cum arată profesorul lor de Genetică, doctorul Florin Secureanu”, povestește un profesor de la ”Titu Maiorescu”.
Cînd venea ora de Genetică nu se țineau cursuri .
”La sfîrșitul semestrului, Secureanu trimitea o mașină și catalogul pleca la Malaxa. Apoi, o mașină aducea catalogul înapoi, cu note bune și, aparent, toată lumea era mulțumită”, relatează dascălul.
Secureanu nu e singurul manager de spital care privește postul de la catedră ca pe o șosetă desperecheată, îndesată în fundul sertarului.
”Există o conexiune între școlile private de medicină și șefii de spitale publice. Universitățile au nevoie de clinici unde studenții să facă practica. Iar managerii publici obțin, al schimb, poziții de conferențiari și profesori la universitățile private. Nu o fac pentru bani, salariul universitar e minor pentru ei, cam 2.000 de lei pe lună. Ceea ce caută este prestigiul academic”, explică sistemul aceeași sursă din Universitatea Titu Maiorescu.
”Cînd am văzut filmul pe care l-ați prezentat, în care cică Secureanu se îmbrăca de operație, am murit de rîs!”, povestește un fost coleg de la Spitalul Universitar, acolo Secureanu a fost rezident pe perioada lui Sorin Oprescu.
”Noi, chirurgii, ne uităm la trei lucruri”, continuă fostul coleg, apropo de filmul în care, așa cum anunță crainicul neamț. ”Ne uităm la unghii. Ale lui erau mari!”. ”La felul în care te speli. Habar n-avea!”. ”Și la mănușile chirurgicale. Ale lui erau cu două numere mai mari”.
Teoretic, Secureanu predă Genetică.
Are ore la secția de Asistență Medicală, de la Medicină Generală, unde studiază aproape integral fete, și la Stomatologie. Secureanu își începe cariera universitară la „Titu Maiorescu” la finalul anilor 2000. Întîi e șef de lucrări. Apoi, repede, ajunge conferențiar.
Încă un detaliu semnificativ povestit de un amic: ”Secureanu avea obsesia să lase șoferul cu motorul pornit cînd era la o întîlnire sau la restaurant. Uneori, șoferii schimbau turele, dar tot păstrau mașina pornită. În primul rînd pentru că în mașină erau bani mulți”.
Sprijinul de o loialitate neștirbită al carierei academice a lui Secureanu este Robi Urs, șeful Universității Titu Maiorescu și membru al unei loji masonice puternice.
Prieten cu Mircea Sandu și Dumitru Dragomir, Urs are o lungă istorie ca șef în sport. El a fost chiar mîna dreaptă a lui Dragomir la Liga Profesionistă de Fotbal.
”Avocat, Robi Urs e un tip inteligent, tare, cu multe relații. Era ceva ciudat între ei! Felul în care Urs sărea din birou ori de cîte ori intra Secureanu m-a pus mereu pe gînduri”, spune un apropiat care a asistat la întîlniri ale celor doi.
Citeşte mai mult pe TOLO.ro.