Diaconescu, la al treilea mandat de ministru

În vârstă de 52 de ani, Cristian Diaconescu a mai deţinut portofoliul Afacerilor Externe, în primul Guvern condus de Emil Boc, format de PDL şi PSD după alegerile parlamentare de la finalul anului 2008. Nici atunci nu era pentru prima dată când Diaconescu devenea ministru, el fiind, în perioada martie-decembrie 2004, ministru al Justiţiei în Cabinetul condus de Adrian Năstase.

Dacă însă în 2008 Cristian Diaconescu era membru PSD şi a devenit ministru susţinut de social-democraţi, de această dată, el este numit ministru din partea UNPR, din calitatea de preşedinte de onoare al formaţiunii constituie de Gabriel Oprea şi în care se regăsesc numeroşi foşti membri PSD.

Cristian Diaconescu a plecat din PSD după Congresul din februarie 2010 la care a candidat la preşedinţie şi la care Victor Ponta a fost ales la şefia formaţiunii. Diaconescu a părăsit PSD în circumstanţe tulburi legate de o aşa-zisă monitorizare a lui de către o anumită grupare din partid. El s-a alăturat apoi grupului format în jurul lui Gabriel Oprea, fost lider PSD, care a pus bazele UNPR alături de alţi pesedişti cu state vechi.

UNPR s-a lansat în 1 mai 2010, Cristian Diaconescu fiind ales preşedinte de onoare al formaţiunii conduse de un trio din care mai fac parte Gabriel Oprea şi Marian Sârbu.

Alte articole

Emil Hurezeanu ar putea fi demis de la Ministerul de Externe. Cine i-ar putea lua locul

Cristian Diaconescu revine cu precizări, după ce a dat de înțeles că Rusia ar fi cerut revenirea României în sfera sa de influență

Cristian Diaconescu este născut în 2 iulie 1959. A absolvit, în 1983, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, iar până în 1989 a fost judecător.

În 1990 intră în diplomaţie, iar în următorii zece ani deţine numeroase funcţii în Ministerul Afacerilor Externe printre care: diplomat în Delegaţia Permanentă, ulterior Misiunea Permanentă a României la OSCE; coordonator al secţiei de cooperare în domeniul politico-militar al OSCE din MAE; diplomat în Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizaţiile Internaţionale de la Viena, adjunct al şefului misiunii pentru domeniile politico-militar şi de securitate ale OSCE; director al Direcţiei OSCE şi de Cooperare cu Structurile Subregionale din Ministerul Afacerilor Externe; director general al Direcţiei Generale Juridice şi Consulare din Ministerul Afacerilor Externe; şef de delegaţie la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva şi Comisia Dunării.

În anul 2000, luând în considerare experienţa sa în negocierile internaţionale, Ministerul Afacerilor Externe i-a încredinţat o importantă misiune internaţională, numindu-l Secretar general adjunct al Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) şi ambasador en pied în această organizaţie.

În anul 2001 a fost numit în funcţia de secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această funcţie a fost îndeplinită în paralel cu funcţia de negociator şef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România şi Federaţia Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele şi acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecţia minorităţilor şi readmisia, precum şi în domeniul măsurilor de creştere a încrederii şi securităţii în Europa. Începutul anului 2004, an hotărâtor pentru procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, i-a adus nominalizarea ca Secretar de Stat pentru Afaceri Europene.

În martie 2004, a fost numit ministru al Justiţiei în Cabinetul Adrian Năstase, cu misiunea de a negocia şi închide capitolul 24, Justiţie şi Afaceri Interne, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, care a fost închis în noiembrie 2004.

La alegerile parlamentare din anul 2004, candidează pe listele PSD şi obţine primul mandat de senator. La congresul PSD din 2005, la care preşedinte al partidului a fost ales Mircea Geoană, Cristian Diaconescu este ales în funcţia de vicepreşedinte al partidului.

În aprilie 2008, Cristian Diaconescu s-a înscris la propunerea unanimă a forurilor de conducere ale PSD în cursa pentru câştigarea Primăriei Generale a Bucureştiului, contracandidaţii săi cei mai importanţi fiind Ludovic Orban (PNL), Vasile Blaga (PDL) şi Sorin Oprescu, care a candidat independent. În urma alegerilor locale, Diaconescu s-a clasat al treilea.

În toamna aceluiaşi an, obţine un nou mandat de senator din partea PSD în colegiul uninominal 3 din Circumscripţia electorală nr.42 Bucureşti.

La congresul PSD din februarie 2010 candidează la preşedinţia partidului. Ulterior, a demisionat din partid şi s-a alăturat grupului format în jurul lui Gabriel Oprea şi care a dus la formarea UNPR.

Conform declaraţiei de avere completate în iunie 2011, Cristian Diaconescu deţine trei optimi dintr-un un teren parte agricol, parte intravilan de 3.800 mp. în judeţul Argeş şi un teren intravilan de 360 mp. în Bucureşti. De asemenea, el deţine o cotă parte de trei optimi dintr-o casă de locuit în Argeş şi dintr-un apartament în Bucureşti. Diaconescu mai are un apartament şi o casă de locuit în Bucureşti.

Diaconescu mai deţine un autoturism Ford şi trei tablouri evaluate la 6.000 de Euro. El a contractat în anul 2002 un credit ipotecar scandent în 2012, în valoare de 138.500 USD. Totodată, el şi soţia sa au depozite şi conturi bancare în sumă de 214 Euro, 1983 USD şi 43.965 de lei, la care se adaugă sume disponibile prin carduri de credite de 55.000 de lei.

În anul 2010, Cristian Diaconescu a obţinut din indemnizaţia de senator 51.622 lei, de la Universitatea Dimitrie Cantemir o indemnizaţie de 27.587 lei, iar din închirierea unui apartament suma de 10.500 lei.