Din cine vor fi compuse familiile din viitor. Nimic nu va mai fi ca până acum: „Rolurile lor sunt mai diverse ca niciodată”

Lumea evoluează extrem de rapid, din toate punctele de vedere, iar în familiile vor suferi și ele diverse modificări, mai ales în ceea ce privește structura familiei, dar și a rolurilor pe care le îndeplinesc membrii. Huffpost.com a publicat cazul concret al unei familii pentru a arăta care sunt consecințele, analizând apoi cum va fi afectată viața oamenilor pe termen lung.

Kathy L. are 46 de ani și este mama a trei copii în Carolina de Nord. În urmă cu cinci ani, ea și-a mutat familia înapoi în orașul natal pentru a ajuta la îngrijirea părinților săi în vârstă, dar în ultimul an și jumătate, familia a dedicat mult timp și resurse semnificative îngrijirii mătușii soțului ei, care suferă de demență. Copiii ei aveau 15, 11 și 9 ani când mătușa a venit să locuiască cu ei vara trecută.

 Citește și: Alocaţii de 1.000 de euro din partea statului pentru familiile cu copii. Trebuie trimis doar un e-mail!

Inițial, planul era să aibă grijă de mătușă la ei acasă timp de 12 săptămâni, după care asigurarea de îngrijire pe termen lung a mătușii ar fi intervenit pentru a acoperi costurile unui centru de îngrijire asistată. Dar, după 8 săptămâni, familia a decis să plătească din buzunar pentru a o muta într-un astfel de centru.

Alte articole

Gabriela Lucuțar, „psiholog” pentru familiile persoanelor decedate. Regina Întunericului nu se ocupă doar de morți: „Pleacă foarte liniștiți de la mine”

Marcel Ciolacu anunță taxe mai mici pentru familiile cu doi copii: „Exact cum este în țările dezvoltate. România a depășit momentul amatorismului”

Problemele din familiile vitorului

„Familia noastră a atins un punct de ruptură”, a declarat Kathy L. pentru HuffPost.

„Pacienții cu demență pot deveni adesea agresivi pentru că sunt confuzi/înfricoșați și nu știu ce se întâmplă”, a explicat ea. În timp ce cei doi fii mai mari ai ei au reușit să facă față acceselor de furie ale mătușii, cel mai mic copil al ei s-a luptat. Kathy L. a spus că fiica ei de 9 ani „plângea în fiecare zi și era îngrozită să spună sau să facă ceva care ar putea să o enerveze”.

În plus, soțul ei a primit o împuternicire pentru mătușa sa, care se ocupă de finanțele acesteia, de curățarea și vânzarea casei.

În ciuda acestor provocări, Kathy L. spune că experiența de a oferi această îngrijire nu a fost numai negativă. „Mă simt, de asemenea, foarte onorată că am putut ajuta”, a spus ea. „Sunt multe straturi de sentimente implicate”.

Persoanele ca Kathy L., care se află în rolul dublu – și uneori concurent – de a asigura simultan îngrijirea copiilor și a bătrânilor, sunt denumite uneori „generația sandwich”.

Cu o populație îmbătrânită și o rată de fertilitate în scădere la nivel global, tot mai multe familii se vor afla probabil în această situație.

Un grup de cercetare de la Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice (MPIDR) din Rostock, Germania, condus de Diego Alburez-Gutierrez, a publicat recent o lucrare în care au folosit date din raportul World Population Prospects 2022 al ONU (cel mai recent an disponibil).

Cercetătorii au reușit să facă predicții probabilistice despre cum vor arăta familiile viitorului.

O constatare importantă este că rețelele familiale – măsurate prin numărul de rude biologice pe care le are o persoană – se vor reduce. (Deși cercetătorii înțeleg că familia poate însemna mult mai mult decât persoanele care vă sunt rude biologice, în scopul acestei cercetări, ei nu au inclus alte relații de rudenie, cum ar fi soții, socrii, copiii adoptați sau structurile familiale LGBTQ).

În medie, oamenii vor avea mai puține rude în viață. „La fiecare vârstă, vedem că, pe măsură ce ne îndreptăm spre viitor, familiile vor deveni mai mici”, a declarat Alburez-Gutierrez pentru HuffPost.

De exemplu, o femeie în vârstă de 65 de ani din 1965 ar putea avea 41 de rude în viață, în timp ce o femeie de 65 de ani care trăiește în 2095 se preconizează că va avea doar 25 de rude. Factorii care determină această schimbare sunt întârzierea procreării și scăderea ratelor de fertilitate. Unele țări au înregistrat deja o scădere a ratei natalității, în timp ce altele ar putea să se confrunte cu acest fenomen în anii următori.

O altă tendință care modelează demografia, au constatat cercetătorii, este că familiile devin „mai verticale”, a spus Alburrez-Gutierrez. „Asta înseamnă că veți avea mai puține rude laterale – frați, verișori – și, deoarece oamenii trăiesc mai mult, înseamnă că veți avea mai multe generații genealogice în același timp”.

Cu alte cuvinte, veți avea probabil mai puțini frați și verișori, dar este mai probabil să vă întâlniți străbunicii.

O constatare pe care Alburez-Gutierrez a găsit-o frapantă, a spus el, a fost că „probabilitatea ca un nou-născut să aibă un bunic în viață, să spunem în țările din Nordul Global, va fi de 100% în următorii ani”.

De asemenea, „în Europa, va fi din ce în ce mai frecvent [ca un bebeluș] să aibă până la șase străbunici în viață atunci când se naște”.

Cercetătorii au constatat, de asemenea, o creștere a diferențelor de vârstă între generațiile din familii, ceea ce a dus la faptul că oamenii devin bunici (și străbunici) la vârste mai înaintate. De exemplu, dacă ai un copil la 20 de ani și dacă acel copil are un copil la 20 de ani, devii bunic la 40 de ani. Dar dacă ai un copil la 40 de ani, iar apoi copilul tău are un copil la 40 de ani, nu vei deveni bunic până la 80 de ani. Creșterea speranței de viață înseamnă că aveți mai multe șanse să fiți în viață pentru a asista la nașterea nepoților – și a strănepoților – dar aceste diferențe de vârstă tot mai mari înseamnă că este mai probabil să fiți fragil sau cu dizabilități atunci când îi veți întâlni.

Un mare avantaj al longevității în creștere este faptul că avem mai multe șanse să ne întâlnim, să petrecem timp cu bunicii și chiar cu străbunicii noștri și să construim relații cu aceștia.

Ellen Carbonell, profesor de asistență socială la Universitatea Rush, a explicat că rolul bunicilor în SUA s-a schimbat de-a lungul timpului.

„Astăzi, rolurile bunicilor sunt mai diverse ca niciodată”, a declarat Carbonell pentru HuffPost.

Pe lângă „rolurile lor tradiționale de istoric al familiei și de furnizor de dragoste, sprijin și înțelepciune”, a explicat Carbonell, bunicii au mai multe șanse să funcționeze ca furnizori de îngrijire a copiilor.

Deoarece bunicii sunt în medie mai în vârstă, atunci când se nasc nepoții lor, este, de asemenea, mai probabil ca aceștia să fie pensionari.

„Poate exista o mai mare ușurință și o mai mare plăcere a rolului fără sarcinile concurente care vin odată cu angajarea. Această flexibilitate mai mare poate fi observată la bunicii care se mută pentru a fi mai aproape de copiii și nepoții lor din afara statului, astfel încât să se poată implica mai mult în viața lor de zi cu zi”, a spus Carbonell.

Aceste avantaje presupun o stare de sănătate bună, ceea ce nu este o garanție și devine mai puțin probabil cu cât un bunic îmbătrânește mai mult. De asemenea, este posibil ca bunicii mai în vârstă să nu aibă stabilitate financiară.

„Mulți dintre ei au fost șomeri sau subocupați ani de zile sau au contribuit financiar la îngrijirea altora, ceea ce îi lasă deosebit de strâmtorați din punct de vedere financiar în timpul anilor în care sunt bunici”, a declarat Carbonell.

Atunci când un bunic are nevoie de sprijin financiar sau de îngrijire, povara poate cădea pe umerii membrilor familiei care au grijă și de copii, creând dinamica „sandwich”.

Aceste dinamici pot fi ambele în joc în același timp în cadrul unei familii. Kathy L., de exemplu, a putut să apeleze la mama sa pentru ajutor în ceea ce privește îngrijirea copiilor, în același timp în care ea era îngrijitoare pentru propriul tată și pentru mătușa soțului ei. Straturile situației ei erau atât emoționale, cât și logistice.

Având în vedere că atât de multe generații trăiesc în același timp, există din ce în ce mai multe cazuri de ceea ce Alburez-Gutierrez a numit „grand-sandwich” și Carbonell a numit „club sandwich”, în care o generație are grijă de părinți, copii și nepoți. O astfel de sarcină poate avea un „tribut fizic, emoțional și financiar” greu de plătit, a spus Carbonell. Cu alte cuvinte, longevitatea crescută poate face ca mai mulți îngrijitori să aibă mai multe responsabilități de îngrijire.

„Disponibilitatea crescută în sensul bunicilor și străbunicilor în viitor, ceea ce credem că se va întâmpla, nu înseamnă neapărat că vor exista mai multe surse de îngrijire informală în cadrul familiilor”, a spus Alburez-Gutierrez. „De fapt, s-ar putea să fie invers. Vom pune o povară mai mare asupra generației actuale”.

Bunicii sau îngrijitorii de cluburi de tip sandwich, a explicat Carbonell, ar putea pune propriile nevoi pe ultimul loc și să amâne îngrijirea preventivă a sănătății. Sandwiching-ul creează, de asemenea, o rețea instabilă, care riscă să se prăbușească dacă apare o urgență.

„Fără un sistem de rezervă încorporat pentru furnizarea de îngrijire”, a continuat Carbonell, „putem vedea cum fragilitatea unui sistem de îngrijire foarte strâns poate fi împinsă dincolo de capacitatea sa de a acoperi nevoile de îngrijire.”

Cu mai puține rude în viață în cadrul fiecărei generații, îndatoririle de îngrijire vor reveni unui număr mai mic de persoane, ceea ce va crește responsabilitățile acestora. Aceasta va însemna, de asemenea, că tot mai multe familii vor apela la instituții publice și private pentru a oferi îngrijire membrilor familiei care au nevoie de ea.

„O provocare va fi că, chiar și în țările care au luat în considerare îmbătrânirea populației și au introdus măsuri pentru a încerca să abordeze acest aspect în ceea ce privește restructurarea sistemelor de pensii sau modificarea vârstei de pensionare, este că au presupus în continuare că va exista acest fond constant de sprijin informal” pentru a oferi îngrijire, a declarat Alburez-Gutierrez.

Bunicii intervin pentru a umple golul de îngrijire a copiilor. Kathy L. și soțul ei care au intervenit pentru a avea grijă de mătușa sa. Fără această muncă neplătită, societatea noastră nu ar putea funcționa. Dacă o populație în scădere și îmbătrânită înseamnă că trebuie să externalizăm mai mult din această muncă și să plătim pentru ea, va fi nevoie de o investiție financiară uriașă.

Carbonell a subliniat faptul că îngrijirea, fie că este vorba de copii sau de bătrâni, revine adesea femeilor. Atunci când acestea se retrag de pe piața forței de muncă pentru a avea grijă de membrii familiei, pierd atât vechimea, cât și anii de pensie sau contribuțiile la asigurările sociale acumulate.

Citește și: Gabriela Lucuțar, „psiholog” pentru familiile persoanelor decedate. Regina Întunericului nu se ocupă doar de morți: „Pleacă foarte liniștiți de la mine”