Dispăruţi fără urmă. Cele mai cunoscute persoane care au fost şterse din istorie

Jang Song-thaek (1946 – 2013)

Jang Song-thaek s-a născut la începutul lui 1946, la Kangwon-do, la doar câteva luni de la divizare, în noul stat Coreea de Nord. Song-thaek a studiat la Moscova, timp de patru ani şi, după întoarcerea în ţară, s-a căsătorit cu Kim Kyong-hui, sora lui Kim Jong-il, fiul liderului de atunci şi viitorul conducător al ţării. Cariera lui a avut un trend ascendent, în 1992 devenind membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc din Coreea de Nord, iar în 1994, la moartea lui Kim Ir-sen, a făcut parte din comitetul funeral. Mulţi analişti politici l-au considerat favorit să îi succeadă lui Kim Jong-il, cumnatul său ajuns la putere, însă în 2004 au apărut zvonuri cu privire la epurarea sau reeducarea sa, scrie Mediafax.

Song-thaek a reapărut alături de Kim Jong-il în 2006 şi, după promovarea sa ca vice-preşedinte în cadrul Comitetului Apărării Naţionale, instituţia care conduce Coreea de Nord, de facto, a ajuns, practic, a doua persoană în stat. În decembrie 2011, după venirea la putere a lui Kim Jong-un, Jang Song-thaek a apărut pentru prima dată în uniformă militară de general, iar importanţa sa părea că a crescut, dacă se ţine cont de privilegiile de care se bucura şi protocolul care, înainte, era rezervat doar liderului. Ruptura de Kim Jong-un a început în 2013, când liderul a început să fie deranjat de influenţa tot mai mare pe care o are unchiul său şi de faptul că acesta îl susţine pe Kim Jong-nam, băiatul cel mare al lui Kim Jong-il, care trăieşte în exil. După un conflict legat de zonele de pescuit din vestul ţării, care a dus la un schimb de focuri şi la moartea mai multor susţinători ai liderului, acesta s-a hotărât să-l elimine pe Jang Song-thaek.

În luna decembrie a anului trecut, Jang Song-thaek a fost arestat în public, în timpul unei şedinţe a partidului. A fost condamnat pentru acţiuni contra-revoluţionare şi o lungă serie de alte acuzaţii şi executat. Autorităţile din Coreea de Nord au început apoi ştergerea lui din toate documentele, fotografiile şi imaginile oficiale, eliminându-l din istoria coreeană, conform Business Insider. Jang Song-thaek a fost şters chiar şi dintr-un documentar transmis iniţial pe 7 octombrie şi redifuzat, o lună mai târziu, fără unchiul liderului de la Phenian.

Alte articole

Coliva, desertul pentru morți și pentru bucurie. Istoria seculară a celui mai morbid preparat. Ce simbolizează alimentul tristeții și care este semnificația ingredientelor

Povestea uneia dintre cele mai vechi străzi din București! Care este istoria bulevardului Kiseleff din Capitala României

Grigoriy Nelyubov (1934 – 1966)

Nelyubov s-a născut în Crimeea, în 1934. A fost căpitan de aviaţie şi pilot militar în Forţele Aeriene Sovietice. A fost selectat, împreună cu alţi 19 candidaţi, printre care şi Iuri Gagarin, să facă parte din primul grup de cosmonauţi sovietici. Şase dintre aceştia, grupul de la Soci, au fost pregătiţi pentru primele zboruri în spaţiu, în cadrul misiunilor Vostok.

Nelyubov, Gherman Titov şi Gagarin erau consideraţi cei mai buni candidaţi, ultimul realizând şi primul zbor în spaţiu cu echipaj uman. Nelyubov a fost numit a doua rezervă la zborul lui Gagarin şi prima rezervă la zborul lui Gherman Titov, urmând probabil să fie a treia persoană care părăseşte Planeta.

Problemele cu alcoolul i-au afectat însă cariera, el fiind rezervă şi pentru zborurile Vostok 3 şi 4. În 1963, Nelyubov şi alţi doi cosmonauţi, Ivan Anikeyev şi Valentin Filatyev, au fost arestaţi de miliţie pentru că erau beţi şi tulburau liniştea publică. Deşi oamenii legii ar fi ignorat, probabil, întâmplarea, dacă astronauţii şi-ar fi cerut scuze, comportamentul lor i-a făcut pe miliţieni să raporteze incidentul autorităţilor. Cei trei au fost eliminaţi din programul spaţial, fapt care a agravat problemele lui Nelyubov cu băutura. A murit în condiţii suspecte, în 1966, lovit de tren. Moartea sa a fost considerată oficial suicid, iar autorităţile sovietice au făcut eforturi considerabile pentru a păstra reputaţia programului spaţial nepătată. Motivul pentru care a fost dat afară nu a fost dezvăluit şi pozele în care apărea, inclusiv celebra fotografie cu grupul de la Soci, au fost modificate.

Joseph Goebbels (1897 – 1945)

Goebbels s-a născut în 1897, în Rheyd, un cartier al oraşului Monchengladbach şi, ulterior, oraş independent, aflat în bazinul Ruhr. O afecţiune din copilărie i-a deformat piciorul drept, fapt care, coroborat cu statura sa mică, 1.65 metri, i-a cauzat un complex pe care a încercat să-l depăşească prin educaţie. A studiat literatura şi filozofia la universităţile din Bonn, Wurzburg, Freiburg şi Heidelberg, unde şi-a scris teza de doctorat. A lucrat ca jurnalist şi a scris o lucrare semi-autobiografică, în care tratează problemele cu care se confruntă personajul principal, cu probleme fizice, scund şi brunet, atât de departe de idealul arian.

El a intrat în contact cu ideologia nazistă în 1923, dar, doi ani mai târziu, după un discurs în care Hitler anunţa că duşmanul principal a devenit poporul, dar şi socialismul, „creaţie evreiască”, Goebbels a scris: „Sunt deziluzionat. Nu mai cred în Hitler atât de mult.” Viitorul dictator i-a trimis însă maşina personală şi l-a chemat la el, unde i-a acordat o lungă audienţă privată. Sentimentele lui Goebbels s-au schimbat şi i-a devenit loial lui Hitler toată viaţa. În 1926 a fost numit Gauleiter al Berlinului, iar în 1933, după ce Hitler a ajuns cancelar, a fost numit ministru al Instruirii Populare şi al Propagandei. Deşi râdea iniţial de „antisemitismul primitiv” al naziştilor, a devenit un activist convins şi a contribuit la ideea soluţiei finale.

Goebbels a fost unul dintre puţinii care i-au rămas loiali lui Hitler până la final, ajutând chiar la arderea trupului dictatorului. Adolf Hitler l-a numit succesor în testamentul său, dar, după moartea liderului, Goebbels şi soţia sa şi-au ucis copiii şi s-au sinucis. Nu se ştie de ce a fost şters din unele fotografii, el nefiind împotriva regimului. O posibilă explicaţie s-ar putea lega de faptul că Goebbels, cunoscut ca un afemeiat, ar fi avut o aventură cu Leni Riefenstahl, fapt care ar fi fost o lovitură de imagine pentru familia perfectă pe care o promova partidul.

Lev Troţki (1879 – 1940)

Troţki s-a născut Lev Davidovici Bronştein, în 1879, într-o familie bogată de evrei. A studiat la Odessa şi Nikolaev, unde a intrat în contact cu ideologia marxistă. A fost iniţial arestat pentru implicarea sa în Sindicatul Muncitorilor din Sudul Rusiei şi apoi exilat în Siberia, timp de patru ani. După ce a evadat din exil, şi-a luat numele Troţki, după un temnicer întâlnit în Odessa şi a fugit la Londra, unde i s-a alăturat lui Vladimir Lenin.

După venirea la putere a bolşevicilor, a avansat rapid, ajungând Comisar al Poporului pentru Afacerile Externe şi conducător al delegaţiei ruse la Brest-Litovsk, unde s-a negociat tratatul de pace cu Germania, care a marcat ieşirea Rusiei din Primul Război Mondial. După îmbolnăvirea şi, ulterior, decesul lui Lenin, de care se separase în 1917, Troţki şi-a consolidat puterea, fapt care i-a determinat pe Stalin, Zinoviev şi Kamenev să formrze o troika prin care să oprească ascensiunea lui.

Stalin a câştigat disputa politică, Troţki fiind eliminat din partid şi deportat în Kazahstan. A fost exilat din Uniunea Sovietică un an mai târziu, în 1929. Eliminarea lui din fotografii şi arhive, începută de Lenin, a fost continuată după deportarea sa. El nu a fost reabilitat niciodată de autorităţile sovietice, nici în timpul glasnostului, când multe dintre victimele epurării au beneficiat de un astfel de tratament.

Bo Gu (1907 – 1946)

Născut Qin Bangxian în Wuxi, în 1907, a studiat la Universitatea din Shanghai, cunoscută pentru impactul pe care îl avea asupra tinerilor revoluţionari, la acea vreme. Acolo a luat pentru prima oară contact cu ideologia marxist-leninistă, iar în 1926 a plecat să studieze la Moscova, unde a continuat să înveţe aplicarea ideologiei, după modelul rusesc.

Şi-a schimbat apoi numele în Bo Gu (priceput la istorie) şi s-a întors în ţară, unde s-a implicat în conducerea Partidului Comunist Chinez. A evoluat din punct de vedere politic, ajungând să aibă o funcţie şi responsabilităţi importante. Deşi a fost ales Comisar al Comitetului Central al CPC şi îi era foarte loial lui Mao Zedong, acesta din urmă nu l-a apreciat niciodată, supunându-l la stres şi umilinţe.

Bo Gu a decedat într-un accident aviatic în 1946, când se întorcea de la un congres politic. A fost eliminat, apoi, din fotografiile în care apărea lângă viitorul lider, Mao Zedong.

Nikolai Ejov (1895 – 1940)

Nikolai Ejov s-a născut în 1895 la Sankt Petersburg, în Rusia. După o serie de slujbe banale, ca ajutor de croitor sau muncitor industrial, a fost încorporat în armata ţaristă. În 1917 s-a alăturat bolşevicilor şi a luptat de partea Armatei Roşii în timpul Războiului Civil. A fost unul dintre cei mai devotaţi susţinători ai lui Iosif Stalin şi, după ce a făcut parte din diverse comitete regionale ale partidului, a fost ales membru plin al Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, în 1936.

Nikolai Ejov, care vorbea poloneză şi lituaniană, susţinea că oponenţii politici trebuie eliminaţi de la rădăcină, pentru că „elementele neloiale”, au ca scop doar răsturnarea regimului. Apreciat de Stalin, Ejov a fost numit Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne, NKVD, minister cunoscut în special pentru departamentul de poliţie secretă. În timpul lui Ejov, epurările au atins apogeul, mai mult de jumătate dintre liderii politici şi militari fiind demişi, arestaţi, deportaţi, torturaţi sau executaţi. Înălţimea de doar 1,51 metri i-a atras porecla de „piticul sângeros”.

Decăderea sa a început cu sărbătorirea a 20 de ani de NKVD, când a fost primit în aplauze la o gală organizată în cinstea sa, la teatrul Balşoi din Moscova. Portretele aşezate lângă cele ale lui Stalin şi primirea călduroasă l-au pus pe gânduri pe liderul sovietic, care, după ce a terminat epurarea, a început să se distanţeze de Ejov. Acesta a fost în cele din urmă arestat, condamnat pentru incompetenţă, furt, homosexualitate şi alte acuzaţii şi executat. Stalin a condamnat practicile NKVD şi a avut astfel ocazia să încheie marea epurare susţinând că nu a fost de acord cu relele tratamente şi nu a ştiut despre o mare parte din atrocităţile petrecute. Ejov a fost eliminat din fotografii şi arhive şi dovezile referitoare la existenţa lui au fost cenzurate.