DISPUTA Băsescu-Firea. CCR: Imunitatea preşedintelui, mijloc de protecţie faţă de abuzuri, procese şicanatorii

În 13 noiembrie, CCR a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Firea referitoare la imunitatea preşedintelui şi a constatat că dispoziţiile art.312 alin.(2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus suspendarea urmăririi penale a preşedintelui Traian Băsescu întrucât există un impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale: imunitatea.

„Acesta este motivul pentru care imunitatea are un caracter imperativ, neconstituind un drept subiectiv la care titularul poate renunţa atunci când apreciază a fi oportun. Ea este o garanţie de ordine publică a mandatului şi, pe cale de consecinţă, poate fi invocată din oficiu, nu doar de titular, şi oricând pe durata exercitării mandatului, fiind un element constitutiv al statutului juridic constituţional al preşedintelui României. (…)

Analizând semnificaţia juridică a instituţiei imunităţii, Curtea a constatat că aceasta este o garanţie constituţională, o măsură de protecţie juridică a mandatului, care are menirea să asigure independenţa titularului mandatului faţă de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garanţia prevăzută la art.72 alin.(1) din Constituţie încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viaţa politică a societăţii, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică. Însă, titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele şi faptele săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia publică şi care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice’, susţin judecătorii Curţii în motivare, potrivit Agerpres.

Alte articole

Elon Musk, atac dur la adresa lui Marian Enache, președintele CCR: „Tipul ăsta e un tiran, nu un judecător”

VIDEO Călin Georgescu, interviu EXPLOZIV în presa americană: „A fost o lovitură de stat comandată de Administrația Biden și implementată de sistemul oligarhic”

CITEŞTE ŞI MAREA PROMISIUNE al lui Klaus Iohannis din campania electorală. Cum o interpretează JURIŞTII

CCR arată că legislaţiile naţionale ale diferitelor state prevăd o dublă protecţie, imunitatea exprimându-se prin două noţiuni juridice: iresponsabilitatea şi inviolabilitatea.

În opinia magistraţilor, şeful statului nu răspunde juridic pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică, nici pe durata mandatului şi nici după expirarea acestuia, ca efect al iresponsabilităţii mandatului.

Însă, subliniază CCR, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa sa, titularul rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele şi faptele care nu au legătură cu opiniile sale politice şi care au fost săvârşite înainte sau în perioada în care a exercitat funcţia publică, sub rezerva suspendării pe perioada deţinerii mandatului a tuturor procedurilor de cercetare penală, ca efect al inviolabilităţii mandatului.

„Curtea reţine că preşedintele României, în exercitarea atribuţiilor sale, se bucură de imunitate (art.84 alin.(2) din Constituţie), sub cele două aspecte ale acesteia: iresponsabilitatea pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului şi inviolabilitatea, cu limita prevăzută de art.96 din Constituţie – punerea sub acuzare pentru fapte de înaltă trădare. (…) Imunitatea este inerentă mandatului de demnitate publică, pe perioada exercitării acestuia, iar nu persoanei care ocupă temporar această funcţie. Ea are caracter imperativ, neconstituind un drept subiectiv de care titularul poate uza sau la care poate renunţa după propriul interes. (…) În considerarea îndeplinirii acestui mandat, care presupune exerciţiul autorităţii statale, deci a unor competenţe de rang constituţional, şi a statutului juridic special, persoana care deţine funcţia de preşedinte al României nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu ceilalţi cetăţeni. Aşa fiind, regimul juridic aplicabil unor situaţii diferite nu poate fi decât unul diferit: suspendarea urmării penale, pe motivul existenţei unui impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, poate opera având ca situaţie premisă imunitatea preşedintelui României doar cu privire la persoana care ocupă această demnitate publică, în considerarea principiilor constituţionale invocate mai sus”, se mai spune în motivare.

CITEŞTE ŞI Daniel Morar: Preşedintele României nu poate renunţa la imunitate. Are caracter imperativ

Curtea arată că, întrucât pe perioada în care operează suspendarea urmăririi penale este suspendat cursul termenului prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte persoana care ocupă temporar funcţia de demnitate publică, conform art.156 din Codul penal, acesta fiind reluat după încetarea mandatului de preşedinte al României, nu se poate reţine că dispoziţiile art.312 alin.(2) din Codul de procedură penală instituie vreo discriminare între cetăţeni, sub aspectul apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale în faţa legii penale şi a autorităţilor publice.

Pe de altă parte, Curtea constată că norma procesual penală este suficient de clară, previzibilă şi precisă în ceea ce priveşte ipotezele sale de aplicare, astfel că incidenţa ei în cauzele de urmărire penală se realizează pentru toate situaţiile în care există un impediment legal temporar, indiferent de persoana faţă de care acesta operează.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.