DNA cere strămutarea unui dosar al lui Necolaiciuc din cauza judecătorului şi a unui avocat

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au depus la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) o cerere de strămutare a dosarului în care Necolaiciuc este judecat alături de alte cinci persoane, printre care foşti directori ai companiei CFR, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.

VEZI ŞI Mihai Necolaiciuc, agent sub acoperire pentru FBI

Principalele motive ale demersului anchetatorilor sunt lipsa de imparţialitate a judecătorului, derivată dintr-un reproş făcut unui reprezentant al DNA, şi lipsa de inconsecvenţă în admiterea unor expertize în caz, dar şi din cauza unei expertize admise pe baza unor premise juridice eronate, acceptate tacit de către magistratul de caz la iniţiativa avocatului fostului director comercial al CFR Mihail Gabriel Misir.

Procurorii arată că „lipsa de obiectivitate faţă de reprezentantul Ministerului Public – Direcţia Naţională Anticorupţie” rezultă din faptul că „la termenul de judecată din 16 octombrie 2013, magistratul-judecător Creţeanu Olimpiea a manifestat un ton de reproş faţă de solicitările reprezentantului Ministerului Public – Direcţia Naţională Anticorupţie – atunci când, după punerea în discuţie a cererilor formulate de acesta şi ascultarea avocaţilor inculpaţilor, doamna judecător a făcut afirmaţia «ce vreţi, aşa sunt unii procurori», aspect care se poate proba cu înregistrarea audio a şedinţei”.

„Astfel, a fost abandonată solemnitatea şedinţei de judecată, iar magistratul care conducea şedinţa a lansat acuzaţii voalate care nu se regăseau în acel cadru procesual la adresa activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a arăta astfel că pactizează cu inculpaţii în ceea referitor la punctul de vedere exprimat de către procuror. Lipsa de obiectivitate rezultă şi din faptul că activitatea doamnei judecător a făcut obiectul a două sesizări ale inspecţiei judiciare din partea Direcţiei Naţionale Anticorupţie”, se arată în documentul citat.

Procurorii precizează, în cererea de strămutare, că aceasta era singura cale de a muta dosarul de la acest magistrat, în contextul în care magistraţii-procurori nu pot face cerere de recuzare împotriva magistraţilor-judecători.

Un alt argument prin care procurorii arată lipsa de imparţialitate a judecătorului, prezentat în documentul citat, este acela că „instanţa de judecată caută să dispună prin orice motive amânarea cauzei, prin discutarea repetată, la fiecare termen de judecată, a cererilor de probatorii”.

„Prin încheierea din data de 9 octombrie 2013, instanţa a admis efectuarea unei expertize contabile pentru inculpaţii Necolaiciuc şi Vlăduţ cu următoarele obiective: 1. Să se stabilească dacă prejudiciul din prezenta cauză este cert, exigibil şi lichid, dacă acest prejudiciu este evidenţiat în contabilitatea CN CFR S.A. anterior controalelor efectuate de ANAF; 2. Să se stabilească dacă Societatea de Management Feroviar şi-a respectat obligaţiile conform H.G. nr. 583/1998 în speţa art. 4 pct. a, d, e, f, i, obligaţiile din Statut respectiv art. 6 pct. a, b, c, f, g, h, w şi obligaţiile din contractul încheiat cu CNCFR sub nr. SP.1443/1999, art. 2 alin. 2.1; 2.5; 2.7 (anexate) şi anume să verifice toate actele contabile care au stat la baza efectuării plaţilor (factura fiscală, nota intrare-recepţie, comanda sau contract); 3. Să se stabilească dacă persoanele răspunzătoare în a aplica viza CFP (control financiar preventiv) au respectat obligaţiile care le reveneau conform fişei postului şi a Normelor metodologice 119/1999 privind auditul intern şi a OMFP 123/2001, în sensul de a verifica toate documentele care stau la baza vizei CFP (factura fiscală, nota intrare-recepţie, comandă sau contract); 4. Să se stabilească dacă marfa rămasă pe stoc constituie prejudiciu din cauza nelegalei achiziţii sau a calităţii necorespunzătoare a acesteia, dacă se consideră stoc cu mişcare lentă sau fără mişcare şi cauzele unor astfel de mişcări”, arată procurorii, care precizează totodată că „inculpatul Necolaiciuc nu a solicitat nicio expertiză în cauză, aspect care rezultă din actele dosarului şi încheierea de la termenul din 18 septembrie 2013”.

În cererea de strămutare, procurorii DNA mai menţionează că, „la termenul din 16 octombrie 2013, instanţa a înţeles să modifice această dispoziţie printr-o îndreptare de eroare materială, aspect cu care nu am putut fi de acord cât timp se modifică dispozitivul”. „Solicitarea noastră a fost de a se reveni întru-totul asupra expertizei dispuse în cauză. Este o practică a acestei instanţe de a modifica dispozitivul prin încheieri de îndreptare eroare materială”, se mai notează în cerere.

Un alt argument pentru dovedirea lipsei de imparţialitate a judecătorului prezentat de DNA este acela că „proba cu expertiză contabilă în ansamblu a fost respinsă anterior în cinci rânduri de instanţă, pentru ca a şasea oară să fie admisă”.

„Proba a fost respinsă prin încheierile din datele de 7.05.2012, 16.10.2012, 02.11.2012, 7.06.2012 şi 03.07.2012” pe motive de netemeinicie sau din cauza inutilităţii pentru cauză. Această probă, arată procurorii, a fost admisă prin încheierea din 9 octombrie 2013, fiind pusă în discuţia părţilor în 18 septembrie 2013.

Referitor la primul obiectiv al acestei expertize, notează procurorii DNA, „se face o gravă confuzie care atestă necunoaşterea dispoziţiilor elementare în materie între caracteristicile prejudiciului şi caracteristicile creanţei”, confuzie generată de „lacunele în materie civilă pe care le are avocatul inculpatului Misir”.

„Potrivit normelor care reglementează răspunderea civilă delictuală, prejudiciul trebuie să îndeplinească doar două condiţii, respectiv să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracteristicile de lichid şi exigibil nu ţin de prejudiciu ci ele reprezintă condiţii cerute în materia obligaţiilor civile pentru creanţe. Confuzia a pornit de la lacunele în materie civilă pe care le are avocatul inculpatului Misir (el fiind acela care a solicitat prima dată să se constate caracterul cert, lichid şi exigibil al prejudiciului), lacune care nu au fost supuse unei cenzuri în faţa instanţei”, arată procurorii în documentul citat.

Procurorii menţionează că acest obiectiv a fost la rândul său respins de trei ori de către instanţă, respectiv în 7 mai 2012, 2 noiembrie 2012 şi 3 iulie 2013, pentru ca la final, în 9 octombrie 2013, „să revină asupra dispoziţiilor anterioare”.

„Nu cunoaştem care sunt motivele care au determinat instanţa ca prin încheierea din data de 9.10.2013 să revină asupra dispoziţiilor anterioare şi să încuviinţeze un astfel de obiectiv nejuridic. Practic la termenul din 18.09.2013 cauza se afla în stare de judecată, dacă nu se discutau în mod repetat cererile părţilor”, mai arată DNA.

Referitor la alte expertize din dosar, DNA arată că acestea fie conţin obiective ce nu au legătură cu cauza, fie nu pot fi îndeplinite de un expert contabil. DNA precizează şi că există o amânare a discutării unor probe în cadrul unei expertize, astfel încât instituţia de anchetă se află în situaţia de a nu cunoaşte ce obiective conţine expertiza dispusă.

„Un expert contabil nu poate răspunde dacă Societatea de Management Feroviar şi-a respectat obligaţiile ( obiectivul 2 ) sau dacă persoanele răspunzătoare în a aplica viza CFP (control financiar preventiv) au respectat obligaţiile care le reveneau conform fişei postului şi a Normelor metodologice ( obiectivul 3 ) deoarece este atributul instanţei de a aprecia dacă s-au respectat normele în vigoare; nu interesează dacă marfa rămasă pe stoc constituie prejudiciu din cauza calităţii necorespunzătoare a acesteia, dacă se consideră stoc cu mişcare lentă sau fără mişcare şi cauzele unor astfel de mişcări ( obiectivul 3 ); nu poate determina un expert contabil dacă marfa rămasă pe stoc constituie prejudiciu din cauza nelegalei achiziţii, fiind atributul instanţei de a aprecia dacă s-au respectat normele în vigoare ( obiectivul 3 )”, se mai arată în documentul procurorilor.

„La acest moment, în dosar este încuviinţată o expertiză ale cărei obiective nu le cunoaştem în totalitate şi nu a fost desemnat expert în cauză”, susţine DNA, în finalul documentului prin care cere strămutarea judecării acestui proces unei alte judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.

Cererea de strămutare va fi luată în discuţie de CAB în 16 ianuarie.

Acest dosar de corupţie este pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 din 16 februarie 2009, când fostul director general al CFR a fost trimis în judecată de procurorii DNA, alături de alte cinci persoane, printre care şi foşti directori ai companiei, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.

Alături de Necolaiciuc, au mai fost trimişi în judecată Mihail Gabriel Misir, fost director comercial al CN CFR, Viorica Olăeru, fost director al Direcţiei Economice, Vasile Dragoş Vlăduţ, fost şef al Serviciului Aprovizionare, Ilie Vlăduţ, fost funcţionar în cadrul Serviciului Aprovizionare şi Alexandru Nicolae, fost director al Bazei de Aprovizionare Basarab şi coordonator achiziţii al Serviciului Aprovizionare.

Anchetatorii au stabilit că, în perioada 2002 – 2003, în calitate de director general al CN CFR, Mihai Necolaiciuc ar fi semnat 23 de comenzi de achiziţii de piese pentru instalaţii feroviare către SC General Com Electrica SA Bucureşti. Aceste comenzi ar fi fost semnate ilegal, în lipsa unor acte din care să reiasă necesitatea şi oportunitatea achiziţiei, furnizorul nefiind neautorizat de către Autoritatea Feroviară Română, organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor desemnat să asigure autorizarea şi supravegherea tehnică a furnizorilor interni de produse şi servicii în domeniul feroviar.

Comenzile ar fi fost semnate fără derularea unor proceduri de achiziţii publice şi fără încheierea unor contracte prevăzute în mod obligatoriu de lege, potrivit procurorilor DNA.

Ulterior, Necolaiciuc ar fi semnat instrumente de plată în valoare totală de 55,6 miliarde de lei vechi, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile şi cumpărate la suprapreţ şi ar fi acceptat semnarea nelegală de către alte persoane a unor instrumente de plată.

Necolaiciuc ar fi fost ajutat de subordonaţii săi Mihail Gabriel Misir, Viorica Olăeru, Dragoş Vlăduţ şi Alexandru Nicolae.

Prejudiciul estimat cauzat CN CFR a fost de 71,6 miliarde de lei vechi, sumă cu care CN CFR s-a constituit parte civilă în cauză.

Totodată, în perioada 2002 – 2003, Necolaiciuc ar fi semnat patru comenzi către SC Nurelo Prest Com SRL Târgu Jiu (furnizor neautorizat AFER), cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea şi oportunitatea achiziţiei.

Şi aceste comenzi ar fi fost semnate fără derularea unor proceduri de achiziţii publice şi fără încheierea unor contracte prevăzute în mod obligatoriu de lege, susţin procurorii.

Ulterior, Necolaiciuc ar fi semnat instrumente de plată în valoare totală de 25,2 miliarde de lei vechi, acceptând plăţi pentru întreaga cantitate de marfă furnizată, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile şi cumpărate la suprapreţ. Pentru unele cantităţi de mărfuri nu au existat comenzi scrise, însă CN CFR le-a recepţionat şi plătit, susţine DNA. De asemenea, Necolaiciuc ar fi fost ajutat de subordonaţii săi, Mihail Gabriel Misir, Viorica Olăeru, Dragoş Vlăduţ şi Alexandru Nicolae.

Într-un alt dosar, Necolaiciuc a fost achitat, marţi, tot de Judecătoria Sectorului 1, pentru o fraudă de 2,7 milioane euro, în legătură cu achiziţionarea unor bunuri în cadrul unui proiect de reconstruire a infrastructurii afectate de inundaţiile din 2000. Decizia nu este însă definitivă.