Doamna Jana a rămas fără nimic la 71 de ani, după o viaţă de muncă. Femeia locuieşte acum la căminul pentru persoane vârstnice de pe Strada Unirii nr. 104 din Constanţa, alături de alte persoane care au rărmas fără agoniseala de-o viaţă. Durerea ei este cu atât mai mare cu cât fiica ei cea mare a adus-o în această situaţie.
„Am ajuns la Căminul de bătrâni din cauza situaţiei de acasă, după ce una dintre fete mi-a vândut casa. Cu câţiva ani în urmă, mi-a murit cumnata, iar în ziua în care a fost înmormântată, noaptea, mi-a murit şi fratele, la numai 52 de ani. Soţul fiicei mele de atunci era agent imobiliar şi, la acel moment, am luat nişte bani împrumut de la ei, pentru că nu mă aşteptam la aşa necazuri şi trebuia să îmi îngrop fratele. Le-am cerut o sumă de bani prin notariat şi le-am spus că îi voi restitui la fel, tot prin notariat. Nu am luat mult, dar atunci când mi s-au dat actele la semnat, printre hârtii era şi o foaie prin care le cedam casa şi eu am semnat. Nu mi-am dat seama, la acel moment, ce se întâmplă. Între timp, propriul meu copil, influenţat de partenerul de viaţă, îmi furase buletinul de identitate, actul casei şi au făcut în aşa fel încât am semnat ce nu voiam. Ulterior, 12 ani am stat cu chirie, dar apoi nu s-a mai putut, iar fiica cea mică s-a interesat să vin aici, la cămin, în condiţiile în care am probleme cu diabetul şi tensiunea arterială”, a declarat Doamna Jana pentru Cuget Liber.
Femeia a lucrat ca izolator termic, sudor, îngrijitoare şi impiegat de mişcare. A avut parte de o căsnicie nu tocmai fericită, iar în copilărie era bătută fără motiv la tatăl ei. Acum, nu i-a mai rămas decât să se bucure de zilele date de la Dumnezeu.