Doctorul Virgil Musta, înainte de valul 4 al pandemiei: Se poate asemăna cu un nou Război Mondial. Să nu fim ignoranţi, să nu credem că s-a terminat”

Doctorul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infectioase din Timisoara, a facut un bilant al cifrelor pandemiei in Romania, pe care le-a comparat cu cele din alte state ale lumii. Doctorul si-a aratat preocuparea in ceea ce priveste trendul crescator al numarului de imbolnaviri cu COVID din tara noastra si a dat cateva sfaturi legate de modul in care ne putem proteja de

In plus, doctorul Virgil Musta explica importanta vaccinarii, mai ales in cazul bolnavilor cronici si a celor aflati in categoriile de risc si face apel la responsabilitate si asumare in continuate.

„Haideți să folosim ceea ce am învățat până acum și ceea ce s-a dovedit că funcționează!
Dragi membri City Doctors,
De la ultima mea comunicare pe grup a trecut ceva vreme, periodă în care experiența noastră referitoare la pandemia covid-19 s-a îmbogățit, au apărut date noi, toate din surse oficiale, pe care doresc să vi le transmit. Este important să analizam și să înțelegem corect aceste date, iar coroborat cu ceea ce am trăit, văzut și învățat în ultimul an și jumătate, să tragem concluzii înțelepte, care să ne ajute să acționăm corect și eficient pentru a ne proteja mult mai bine în perspectiva valului 4.
O să fie un text mai lung, sper să aveți răbdare să îl parcurgeți și, mai ales, să vă ajute să vă clarificați unele lucruri în abordarea umătoarei perioade.
Pentru moment, în România, numărul de infecții pare să fie încă la un nivel scăzut și controlabil, deși este evidentă tendința de creștere pe care o înregistrăm în ultimul timp. Continuarea va depinde de fiecare dintre noi.
Acum, în august, septembrie și în lunile de toamnă-iarnă ce urmează, este necesar să nu fim ignoranți, să nu credem că s-a terminat pandemia și că nu mai trebuie să facem nimic, ci, din contră, să nu uităm prin ce s-a trecut și să punem în practică tot ce am învățat până acum, pentru a ne proteja în continuare, pe cei dragi nouă și pe toți cei din jurul nostru.
Haideți să vedem ce putem înțelege și învăța din cifrele concrete de până acum.
De la începutul pandemiei și până în 8 august 2021, în România au fost confirmate un număr de 1.084.919 cazuri infectate cu SARS-CoV-2, dintre care*:
• 96.65% s-au vindecat (1.048.548 persoane)
• 0,19% sunt încă în luptă cu boala, acasă sau în spitale (2.055 persoane)
• 3,16% au decedat (34.316 persoane)
Este mult… este puțin…hotărăște fiecare dintre voi. Sțiu însă că aceste cifre au o încărcătură foarte mare pentru persoanele care au trecut prin boală, care poate au avut oameni dragi în suferință sau care au pierdut lupta cu boala.
Ca medic infecționist, vă mai pot spune că în ultimul secol, România nu s-a mai confruntat cu un număr atât de mare de îmbolnăviri cauzate de o boală infecto-contagioasă și cu o rată așa mare de deces. Personal, pe întreg parcursul pandemiei, am avut sentimentul că suntem într-un război complex.

Avertismentul transmis de Virgil Musta: A început să crească numărul de pacienți cu Covid! Toate cazurile grave şi decesele, la nevaccinaţi!

Alte articole

Efectele de lungă durată ale COVID-19. Ce au descoperit oamenii de știință

Creștere alarmantă a numărului de cazuri de COVID-19 în iulie. Au fost raportate 11 decese

La nivel mondial, a început ca o luptă cu virusul, apoi s-a extins afectând relațiile sociale, iar mai apoi, a primit conotațiile unui război economic și geopolitic și nu în ultimul rând, cu influențe importante în sfera psihologică și a relațiilor interumane. Se poate asemăna cu un nou Război Mondial, un război “altfel”, dar care, la fel ca în precedentele două războaie mondiale, a făcut un număr foarte mare de victime (peste 4 milioane la nivel mondial), în foarte multe țări, de pe toate continentele. Foarte multe țări au suferit pierderi economice importante, societatea este mai divizată ca niciodată, iar din punct de vedere psihologic, acest război a lăsat traume adânci și de lungă durată în multe familii îndoliate, cât și în societate.
Revenind la România și ținând cont de starea sistemului nostru de sănătate de la debutul pandemiei, de incertitudinea și multiplele noastre probleme suprapuse pandemiei, consider că au murit prea mulți oameni și cu siguranță multe vieți puteau fi salvate (fie prin prevenție, fie printr-un tratament inițiat mai devreme), dar în același timp, s-a evitat o pierdere mai mare de vieți omenești (comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în țări cu sisteme de sănătate mult mai performante). Acest lucru a fost posibil atât printr-o mobilizare și dedicare până la epuizare a majorității personalului medical direct implicat, cât și printr-un efort comunitar exemplar a unei părți importante a populației, care a înțeles corect ceea ce trebuie să facă, a respectat măsurile de protecție și s-a vaccinat, din momentul în care acest lucru a devenit posibil.

Doctorul Musta, despre pericolul valului patru: „Din păcate stăm rău la numărul persoanelor în vârstă, cu risc, care nu sunt vaccinate”

Ei sunt cei care au contribuit decisiv până acum la controlul pandemiei. Prin responsabilitatea și acțiunile lor au contribuit decisiv și la salvarea altor vieți!
Mai jos sunt și câteva cifre comparative pentru numărul de decese raportat la un million de locuitori. În România am reușit să limităm acest număr comparativ cu țări ca Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehia sau Croația, dar, din nefericire, acest număr este mai mare la noi față de țări precum Spania, Portugalia, Franța, Israel, Danemarca, Norvegia dar și decât în Grecia, Serbia, Lituania.**

• UNGARIA-3118
• CEHIA-2829
• BULGARIA-2653
• SLOVACIA-2296
• SLOVENIA-2193
• BELGIA-2170
• ITALIA-2124
• CROATIA-2029
• POLONIA-1992
• MAREA BRITANIE-1909
• SUA- 1902
• ROMANIA-1797
• SPANIA-1756
• PORTUGALIA-1720
• FRANTA-1716
• LITUANIA-1653
• GRECIA -1261
• ELVETIA-1251
• AUSTRIA-1186
• GERMANIA-1098
• OLANDA-1040
• SERBIA-821
• ISRAEL-703
• DANEMARCA-439
• FINLANDA-177
• NORVEGIA-147
Trebuie să analizăm aceste cifre din două perspective: este lăudabil că am reușit să evităm un număr mai mare de decese comparativ cu țări mai dezvoltate ca noi, dar trebuie să privim și câte vieți omenești am fi putut salva dacă aveam un sistem sanitar mai bine pus la punct și dacă societatea noastră, pe ansamblu, ar fi avut un grad de educație sanitară și civică mai mare (vezi țările nordice).
Avem datoria ca în perioada următoare să învățăm și să aplicăm cât mai repede tot ceea ce s-a dovedit a fi funcțional la noi și în acele țări care au reușit să-și protejeze mai bine cetățenii.
Ce am observat până acum:
1. războiul nu se câștigă în spitale prin tratarea bolii, ci în comunitate, prin prevenție. Dacă ajung în spitale un număr prea mare de persoane infectate care necesită internare, sistemul sanitar va ceda, indiferent cât de avansat este (în Italia, la începutul pandemiei când sistemul sanitar a fost copleșit din cauza numarului mare de cazuri, numărul de decese a crescut de la 3-4% la peste 13 %).
2. abordarea greșită nu iartă. Unele țări nu au înțeles de la început potențialul foarte periculos al pandemiei și au încercat la început să obțină o imunizare colectivă prin boală, într-o perioadă foarte scurtă de timp, fără să pună prea mult accent pe măsuri restrictive de protecție (ex. Marea Britanie). Au constatat că, din păcate, au început să înregistreze un număr foarte mare de decese în rândul bătrânilor și al persoanelor cu factori de risc, astfel că au schimbat repede abordarea, dar costul în vieți omenești a fost mare.
3. relaxarea prematură repornește pandemia. România avea printre cele mai bune cifre statistice din Europa în ceea ce privește cazurile de infectie și decesele raportate la numarul populatiei după primul val pandemic datorită unor măsuri de protecție rapide și ferme, dar relaxarea prematură și scindarea societatii, favorizate de fake news si de vocile anti restricții, au condus la “recidivă” rapidă în sens negativ.
4. valurile pandemice au debutat în România cu aproximativ 1 lună mai tarziu decat în țările vest-europene. Am avut astfel ceva timp să beneficiem de experiența altora și să ne pregătim, din pacate nu l-am folosit întodeauna așa cum trebuia.
5. vaccinarea este principala armă care poate opri pandemia. Imediat după disponibilitatea vaccinării în țările europene, România ocupa locul 3 în ceea ce privește numărul de vaccinați după primele 2 luni de la introducerea vaccinării. Apoi, încetul cu încetul, ritmul vaccinarii a scăzut, astfel încât la ora actuală în Romania, avem sub 5 milioane de persoane vaccinate cu schema completă (4.925.236)*** , adică doar 25,37% din populație, ocupând acum un loc codaș în Europa în privința vaccinarii. Există și o diferență mare între diferitele regiuni din țară, între rural și urban, dar poate cel mai îngrijorător este faptul că procentul populatiei vaccinate cu vârsta de peste 60 ani și a celor cu comorbidități este foarte mic, adică tocmai cei care în caz de îmbolnăvire au cel mai mare risc de a face forme severe și chiar de a deceda.
Prin comparație, țări ca Israel, Anglia, SUA, Germania, Italia, Franta, mari puteri economice, țări care au și avut foarte mult de suferit în perioada pandemiei, au pus mare accent pe vaccinare în general, cu atât mai mult pe vaccinarea în rândul persoanelor cu risc crescut.
6. vaccinarea scade semnificativ numărul deceselor și al internărilor la ATI, în special în rândul persoanelor cu factori de risc.
Avem deja date concrete, chiar de la noi, din România, date oficiale relevante după 7 luni de zile de la primele vaccinări, 27 decembrie 2020-31 iulie 2021****:
• dintre toate PERSOANELE VACCINATE (cu cel putin o doza, adică 5.000.889 persoane) numai 0,58% (29.138 persoane) au fost testate pozitiv după vaccinare. Asta înseamnă că 99,4% dintre ei fie nu s-au infectat deloc, fie au făcut forme asimptomatice sau foarte ușoare astfel încât nu au avut nevoie de a merge la spital.

• persoanele decedate după ce s-au vaccinat (cu cel puțin o doză) reprezintă 0,01% (610 persoane), adică 99,99% dintre persoanele vaccinate au supraviețuit!!!