Planurile SUA din 1959 includeau ţinte din Europa, URSS şi Asia. Pe lista ţintelor erau Berlinul, alte cinci oraşe germane, precum şi Varşovia, capitala Poloniei, aflată la puțin mai mult de 500 de kilometri de granița de nord-vest a României. Pe teritoriul sovietic erau vizate Moscova, Sankt Petersburg şi şapte localităţi vecine. În Asia, americanii aveau pregătită bomba nucleară pentru Beijing.
Din documente reiese că bombele pe care americanii ar fi intenţionat să le folosească în cazul izbucnirii unui război cu Uniunea Sovietică aveau o putere de 4.000 de ori mai mare decât cea folosită la Hiroshima în 1945. Atunci au murit 150.000 de oameni.
Din România, pe liste apar oraşele Alba Iulia, Moineşti, Paşcani, Sfîntul Gheorghe, Ciceu şi Vulcan.
În documente se menţionează faptul că ţintele din estul Europei ar trebui atacate cu bombe de putere mai mică, pentru a face o diferenţiere clară faţă de URSS. Toate aceste ţinte ar fi urmat să fie atacate atât cu bombe cu uraniu, plutoniu sau hidrogen lansate din avion, cât şi cu rachete balistice intercontinentale în cazul unui război nuclear.
Arhiva Naţională de Securitate a SUA relevă, de asemenea, că spre deosebire de prezent, când Statele Unite şi Rusia negociază reducerea arsenalului nuclear, în acea perioadă a Războiului Rece, Statele Unite şi-au mărit numărul armelor nucleare de la 12.000 în 1955 la 22.000 în 1961, în punctul culminant al acelei perioade.