O investigație realizată de Cătălin Antohe și Sorin Ghica arată că decizia de confiscare a terenurilor din Băneasa nu diferă cu nimic de naționalizările abuzive din perioada stalinistă, fiindcă donația invocată de judecătorul Tudoran, pentru a justifica sentința aberantă din dosarul privind latura civilă a procesului penal este una fictivă.
În dosarul Băneasa, în care omul de afaceri Puiu Popoviciu a fost condamnat definitiv la 7 ani de închisoare, judecat la Curtea de Apel București, nu s-a depus niciun document în acest sens. Mai mult, nici procurorii DNA nu au auzit vreodată de așa ceva.
Potrivit Ziarul Cetățeanul, toate terenurile din Băneasa au fost expropriate de statul român și nicidecum primite ca donație, fapt ce schimbă radical lucrurile.
Iată cum a prezentat judecătorul Curții de Apel București în Decizie din 28 decembrie 2018 motivul confiscării terenurilor și clădirilor din Băneasa.
„Terenurile (n.r. din Băneasa), în mod expres, au avut o anumită afectaţiune (…) conform contractului de donaţie cu afectaţiune încheiat între Statul român şi Maria Bibescu. (…) Având în vedere că donaţia făcută către Statul român prevedea, în mod expres interdicţia ca terenul respectiv să nu poată fi înstrăinat – în tot sau în parte – să nu poată fi adus ca şi contribuţie în natură la constituirea vreunei persoane juridice, să nu poată fi schimbat sau folosit în alte scopuri (…)
Încălcarea acestor condiţii are drept consecinţă revocarea donaţiei. În situaţia în care s-ar proceda la schimbarea naturii juridice a bunului, aceasta ar avea ca şi consecinţă revocarea donaţiei şi revenirea obiectului donat în proprietatea donatorilor sau a moştenitorilor acestora”, se arată în sentința judecătorului Curții de Apel București.
Afirmațiile oficiale ale judecătorului cu privire la donație au fost preluate „ad literam” de toată presa. Și în prezent, justiția română susține ca fiind adevărată așa-zisa donație.
Investigaţia lansată de Ziarul Cetățeanul s-a concetrat pe aflarea adevărului despre donația de care a vorbit judecătorul Tudoran. Asta pentru că în dosarul din instanță nu a fost găsit vreun document în acest sens. Mai mult, nici în rechizitoriul DNA nu se face referire la vreo donație făcută statului român de Maria Bibescu, cunoscută drept contesa de Montesquieu.
Documente istorice despre terenurile din Băneasa care au aparținut contesei Montesquieu, fostă Maria Bibescu, arată că nu a fost vorba de o donaţie, ci toate terenurile din Băneasa au fost expropriate de statul român și nicidecum primite ca donație.
Terenul expropriat de stat și dat școlii de agricultură este același pe care se află astăzi complexul comercial din Băneasa, magazinele Metro, Ikea și Ambasada SUA .
Donația despre care a vorbit judecătorul nu există. În cazul exproprierii, niciodată vreun urmaș al contesei nu poate cere „restituirea donației”.
Ziarul Cetățeanul a obținut dovada că terenurile Universității de Agronomie din nordul Capitalei confiscate prin sentința judecătorului Ion-Tudoran au fost expropriate.
Moșia Băneasa a făcut parte din zestrea Marițicăi Văcărescu, la căsătoria cu domnitorul Gheorghe D. Bibescu, și a revenit în 1865 fiicei lor Maria Bibescu la căsătoria cu contele Marie Anatole Odon de Montesquieu Fezensac (decedat în 1882).
Prințesa Bibescu, cum o denumește judecătorul Tudoran, a preluat prin căsătorie numele și cetățenia soțului, pierzând în același timp cetățenia română. Contesa Maria de Montesquieu, fostă Bibescu, și-a dus viața în Franța, exploatând moșiile din România doar prin intermediul unor administratori.
Prima expropriere s-a făcut în baza Decretului-lege nr. 3697/31.12.1918 (legea privind reforma agrară), prin care s-a aprobat exproprierea marilor moșii, pentru cauze de utilitate publică sau națională. În baza acestei legi, a fost expropriat terenul, parte a moșiei contesei de Montesquieu.
O mare parte din moșia expropriată a fost atribuită Școlii Centrale de Agricultură Herăstrău (actuala Universitate de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București) prin Procesul verbal de predare-primire din 28 iunie 1920.
Prima expropriere s-a făcut în baza Decretului-lege nr. 3697/31.12.1918
Terenul predat atunci școlii de agricultură este același pe care se află astăzi complexul comercial din Băneasa, magazinul Ikea și Ambasada SUA. Dovadă stă și harta pe care au realizat-o experții tehnici consultați de ziarul „Cetățeanul”.
Ziarul Cetățeanul vă prezintă dovada exproprierii, care exclude cele spuse de judecătorul Ion-Tudoran precum că terenul ar fi fost donat statului de către contesa Maria de Montesquieu.
„Am procedat cel dintîiu la predarea și cel de-al doilea la luarea în primre a terenului arabil, a bălții și a parcului, expropriate din moșia Băneasa, proprietatea D-nei de Montesquieu, defalcate pentru Școala Centrală de Agricultură”, se arată în documentul care stabilește limitele și vecinătățile terenului expropriat de stat și atribuit școlii de agricultură.
În 1921, statul a modificat Legea exproprierii din 31 decembrie 1918. Atunci, a avut loc a doua expropriere, pentru Aeroportul Băneasa.
Declarația de expropriere depusă de avocatul Antoniade în numele contesei Maria de Montesquieu conține și planul de expropriere al terenului necesar aeroportului principal Băneasa.
Documentele de arhivă găsite de Cetățeanul conțin date care confirmă și întăresc prima expropriere.
Toată presa a preluat falsele argumente din sentința dată de judecătorul Corneliu Ion-Tudoran, fără să bănuiască falsurile.
„Parcela nr. 1. Proprietatea Contesei de Montesquieu expropriată de stat confirm Decretului-lege nr. 3697/1918 și rezervată pentru Școala de Agricultură Herăstrău”, se arată în documentul oficial aflat în arhiva Direcțiunii Aviației – Ministerul Transporturilor.
În perioada 1920-1922, reprezentanții contesei Maria de Montesquieu au intentat statului mai multe procese în care au contestat exproprierile. Faptul că exproprierea a rămas în picioare e confirmat de documentele vremii, astfel că nu poate fi nici vorbă de vreo donație în cazul contesei care a ținut cu dinții de averea sa.
Fostul judecător Corneliu-Bogdan Ion-Tudoran de la Curtea de Apel București a motivat hotărârea din dosarul Băneasa după ce a demisionat, în timp ce se afla internat la psihiatrie, după cum a relatat presa. Cu toate că se afla în „imposibilitatea redactării hotărârii”, potrivit Curții de Apel, trecând peste 10 luni de la pronunțarea soluției, judecătorul demisionar și-a trimis fiul în instanță pentru a depune la grefă un stick cu sentința motivată.
Ion-Tudoran nu mai era judecător în momentul în care a redactat motivarea hotărârii din dosarul Băneasa.
Cererea de demisie formulată de acesta a fost aprobată în 3 septembrie 2019 de Secția pentru judecători în CSM, iar două săptămâni mai târziu, în 19 septembrie 2019 președintele Klaus Iohannis a semnat decretul de eliberare din funcția de judecător a lui Corneliu-Bogdan Ion-Tudoran, decret publicat o zi mai târziu în Monitorul Oficial al României nr. 764. Practic, din data de 20 septembrie 2019 Corneliu-Bogdan Ion-Tudoran nu mai deținea funcția de judecător și nu mai avea dreptul de a redacta sau semna vreo hotărâre. Or, motivarea hotărârii a fost depusă la dosar în 4 noiembrie 2019.