Președintele FIFA, Joseph S. Blatter, i-a trimis ieri, 12 noiembrie a.c., o scrisoare de condoleanțe Președintelui FRF, Mircea Sandu, documentul având următorul conținut:
Dragă domnule Președinte, dragă prietene,
Îți scriu astăzi cu inima tristă, după ce am aflat de decesul fostului component al echipei naționale a României, Lică Nunweiller, și de cel al fostului portar al echipei Steaua București, Vasile Suciu.
În nume personal și în cel al FIFA, doresc să transmit sincerele condoleanțe familiei fotbalului românesc și, cel mai important, familiilor, prietenilor și celor care au iubit aceste mari personalități sportive.
Sperăm ca, într-o oarecare măsură, cuvintele noastre de sprijin vor aduce puțină pace și alinare în aceste momente de tristețe.
Al dumneavoastră sincer,
Joseph S.Blatter
Președintele FIFA
Fostul fotbalist al formaţiei Dinamo Bucureşti Lică Nunweiller, în vârstă de 74 de ani, a decedat vineri, la Spitalul Floreasca din Capitală, iar fostul portar al echipelor Steaua, Jiul Petroşani şi Sportul Studenţesc, Vasile Suciu, a murit, sâmbătă, la vârsta de 71 de ani.
Fostul fotbalist a debutat în prima divizie la Dinamo Bucureşti (5 iunie 1960, Dinamo – Rapid, 2-0), echipă cu care a cucerit 4 titluri şi o cupă. A evoluat de 206 de ori şi a înscris 5 goluri în prima divizie, a avut 5 jocuri în echipa nationala şi 10 în cupele europene. Ca antrenor a lucrat la diferite eşaloane de pregătire la Dinamo. A contribuit la cucerirea titlului pe care Dinamo l-a câştigat în 1977.
Lică Nunweiller a avut şase fraţi, toţi practicând fotbalul, însă doar doi, Ion şi Radu, au mai evoluat la nivel înalt. Titulatura de „câini roşii” folosită de jucătorii şi suporterii echipei Dinamo, provine de la cei doi fraţi Ion şi Lică Nunweiller, porecliţi astfel de jucătorii formaţiei Rapid din acea perioadă, pentru agresivitatea lor.
Vasile Suciu s-a născut la 21 octombrie 1942 (Soporu de Câmpie, judeţul Cluj). A început fotbalul la Izolatorul Turda, în 1955. Peste trei ani s-a mutat la Arieşul. După un tur petrecut la Viitorul Bucureşti (cu care a debutat în Divizia A), în 1963 s-a transferat la Steaua. Sezonul 1971-72 l-a petrecut la Jiul Petroşani, ultima parte a carierei găsindu-l la Sportul Studenţesc, până în 1975.
În respectivul an a fost nevoit să abandoneze fotbalul, din cauza unui accident rutier, în urma căruia a suferit fracturi la ambele picioare. A fost considerat unul dintre cei mai buni portari din perioada postbelică.
După 1975, a lucrat ca antrenor la centrul de juniori şi copii ai Sportului Studenţesc. Cifrele carierei sale: 252 meciuri în Divizia A, unul în echipa naţională, 11 în cupele europene, 1 titlu şi 6 Cupe ale României. De asemenea, a fost campion european de tineret în 1962.