Doliu în Biserica Ortodoxă Română. A trăit o viață, cu decență și demnitate, cu dragoste pentru oameni și pentru cele sfinte. Acum, preotul Mihalache Tudorică s-a mutat la cele veșnice, la vârsta de 74 de ani.
S-a născut într-o familie numeroasă din Bâlta, județul Dolj, a urmat Seminarul Teologic de la Craiova, apoi Facultatea de Teologie din București, unde spirite strălucite ale vremii şi-au pus amprenta asupra dezvoltării sale; printre acestea – preot-profesor Dumitru Stăniloaie, preot-profesor Constantin Galeriu, preot-profesor Dumitru Fecioru. Aceştia şi mulţi alţii au contribuit la formarea intelectuală şi teologică a celui care avea să fie scriitorul şi părintele Mihalache Tudorică.
În timpul studenției, și-a descoperit pasiunea pentru poezie. În 1971 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Mihăița, județul Dolj, unde a rămas doar până în 1974, deoarece a intrat în conflict cu autoritățile comuniste locale. Aceasta l-a costat cariera literară, pentru că abia peste 12 ani, în 1986 și-a putut publica prima carte.
„Poezia a apărut în templu: Psalmii, Cântarea Cântărilor, și câtă vreme poezia s-a menținut în Templu, în Biserică, a avut și darul mântuirii. Când a ieșit din Biserică n-a mai mântuit”, spunea Părintele Mihalache Tudorică, citat de basilica.ro.
„La mine, poezia a făcut casă bună cu preoția, dar, dacă n-aș fi fost în Biserică, dacă n-aș fi fost preot, n-aș fi fost nimic în viața mea…”, mai spunea acesta.
A fost profesor la Seminarul Teologic din Craiova, dar a renunțat la catedră pentru a se dedica slujirii și scrisului. A obținut de două ori Marele premiu pentru literatură al Uniunii Scriitorilor, cu două dintre volumele sale de versuri: „Melancolia Îngerului“ și „Ultimul Orb“.
Va fi prohodit joi, 29 august, în Biserica „Sfântul Nicolae” – Ungureni, unde L-a slujit pe Dumnezeu la Sfântul Altar.