Întreg domeniul Ştirbey se întinde pe o suprafaţă de 24 de hectare.
„Domeniul este de vânzare în portofoliul nostru. Din câte ştiu, cei trei proprietari, persoane fizice, au dorit să vândă încă de la început acest domeniu. Vorbim despre o proprietate situată pe malul lacului Buftea, care are în interior un lac pe 1,4 ha şi o deschidere de 300 metri spre lacul Buftea, precum şi parcul de 20 de hectare care are arbori seculari. În domeniu sunt obiective din patrimoniul cultural naţional, Palatul Ştirbey, Palatul Mic şi Biserica, Poarta şi Turnul de Apă”, a declarat pentru Mediafax Eduard Mircea Uzunov, preşedintele Regatta Estate.
Domeniul cuprinde şi construcţii noi, destinate evenimentelor pentru publicul larg, precum Sala Regina Maria, pe o suprafaţă de 1.000 mp, cu 400 de locuri de parcare, ridicată în 2008, sau Pavilionul de Vară, realizat în 2007. Potrivit lui Uzunov, statul român nu şi-a exercitat încă dreptul de preempţiune. „De altfel, în niciuna dintre tranzacţiile cu monumente sau obiective din patrimoniul cultural-naţional nu şi-a exercitat acest drept. Motivul? Nu sunt bani”.
Surse din piaţa imobiliară au evaluat proprietatea la circa 20 de milioane de euro.
Care este istoria Palatului Ştirbey
Palatul Știrbei a fost construit după planurile arhitectului Joseph Hartl, lucrările fiind supervizate de Michel Sanjouand, care construise și Palatul Știrbei de pe Calea Victoriei din București.
Barbu Dimitrie Știrbei, domnitor al Țării Românești a început în 1850 construcția palatului de la Buftea ca o culă, prevăzută cu două tuneluri de ieșire în caz de primejdie. Urmașii săi au adăugat acestei clădiri încă două etaje și i-au adus o serie de modificări importante, în ton cu moda arhitectonică a acelor ani, și anume stilul Tudor. Palatul a fost terminat, în linii mari, de fiul său Alexandru B. Știrbei, în 1863.
În 1916, în Primul Război Mondial, palatul a fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi.
În 1917, în Palatul rechiziționat de armata germană și-a stabilit locuința Mareșalul August von Mackensen și tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale Pacea de la Buftea, semnată la 5/18 martie 1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților.
Clădirea a fost mărită treptat de-a lungul timpului, ultima extindere având loc după Primul Rrăzboi Mondial. Într-o fotografie din 1920 se vede cum ultimul nivel al părții dinspre sud-est a fost completat cu noi spații de locuit, rezultând numărul actual de camere. La parter, de o parte și de alta a unui vestibul legat de scara principală din lemn erau dispuse sălile de recepție, sufrageria, salonul mare, biblioteca, salonul de muzică. La primul etaj erau camerele stăpânilor, iar la etajul al doilea, camerele invitaților și ale personalului superior. Bucătăria era la demisol, scrie ro.wikipedia.org.