Don Corleone de România: Biografia tumultoasă a simpaticului Mitică de la Ligă VIDEO

DUMITRU DRAGOMIR. Visul multor galerii ale echipelor de fotbal românești părea, recent, aproape de realizare. Dumitru Dragomir – zis Mitică de la Ligă sau Don Corleone – a fost pentru o noapte oaspetele arestului Poliției Capitalei și nimeni nu știe ce va urma.

El este acuzat de delapidare, evaziune fiscală și spălare de bani, fapte pe care le-ar fi săvârșit pe vremea îndelungatei șefii la Liga Profesionistă de Fotbal.

Încătușarea lui Mitică, măcar pentru câteva ore, a generat în mediile informale – dar și în presă, mai ales cea sportivă, un val de entuziasm răutăcios.

Entuziaștilor nu le venea să creadă că, omul care căzuse de atâtea ori în picioare încât își atrăsese numele de “Hopa Mitică – pică și iar se ridică”, urma să răspundă în fața legii.

Alte articole

EXCLUSIV Mitică Dragomir susține că piața imobiliară din România va exploda: „Un apartament pe care dai acum 150.000 de euro, va costa, după ce se termină războiul din Ucraina, 300.000-400.000 de euro”

Pescobar a dat lovitura în Dubai! Mitică Dragomir l-a dat de gol: „Bate cam tot ce am văzut eu până acum. Se duce în toată lumea după marfă”

Evenimentul reținerii – chiar și fără un deznodământ clar, încă, este un bun prilej pentru a încerca să vedem cine omul care se ascunde în spatele controversatului personaj Dumitru Dragomir, zis Mitică de la Ligă.

Întrunul dintre puținele sale interviuri referitoare la propria copilărie, Dumitru Dragomir povestește despre bătăile care i-au marcat anii petrecuți la Bălceștii de Vâlcea, locul său natal.

„M-a bătut tata de m-a căpiat, dar io l-am iubit. Aveam 37 de kile când am fugit de acasă desculț, la 14 ani, după ce mi-am luat buletinul! Nu mai suportam bătăile… Mă biciuia! Avea tata o curea lată de-o visez și acum noaptea. Nu era voinic, că atârna 47 de kile, cu paltonul pe el, când îl prindea ploaia, dar avea o putere…”, povesteşte acesta.

Dumitru Dragomir spune că de la tatăl său a moștenit o filozofie de viață aparte…

„Să-ți fie rușine când ai furat și te-a prins; când te-ai îmbătat și te ling câinii la bot în văzul conțăranilor; și când îți înșeli nevasta cu alta mai urâtă ca ea!”, povesteşte Mitică Dragomir.

Deși Mitică ridică în slăvi calitățile sistemului de învățământ comunist, el nu a strălucit în școala acelor ani. Anul de răscurce 1990 l-a prins, la 44 de ani, cu un CV în care erau trecute, ca studii, o școală postliceală de construcții hidrotehnice și Școala de Antrenori de Fotbal.

Dar, tot în acei ani, în viața lui Mitică Dragomir s-a întâmplat ceva nelămurit, chiar și astăzi. Pe 24 noiembrie 1976 el este condamnat la trei luni de închisoare pentru „practicarea de jocuri de noroc (poker și Barbut)”. În 10 ani, Mitică ajunge președintele clubului de fotbal al miliției, Victoria București. Cu tinicheaua condamnării legată de coadă, pe acea vreme deveneai, practic, un proscris, fiindu-ți interzis orice acces întro instituție cum era cea a Miliției. Așa ceva era greu de închipuit, chiar și cu rezultate remarcabile la fotbal.

Această paradoxală evoluție a fost pusă, de unii, pe seama unei strânse legături cu Securitatea. Numai că, din 2005 cetățeanul Dragomir deține un document eliberat de CNSAS care atestă că nu a fost colaborator sau agent al securităţii ca poliţie politică.

Versiunea lui despre cum a ajuns șeful Asociației Sportive Victoria București, club păstorit de Miliție, este că doar norocul și conjunctura au făcut ca unul care avusese neplăceri cu organele să ajungă să facă parte din protipendada Miliției.

Norocul a fost că s-a remarcat în fața primului secretar al județului Brașov, în timp ce acesta vizita Nitramonia Făgăraș, unde Mitică lucra ca șef de echipă. Viitorul Corleone avea un picior în ghips. Imaginea unui zbir cu piciorul în ghips l-a șocat pe primul-secretar.

O posibilă cheie a sucesului său în condițiile în care avusese probleme cu legea, ar putea-o constitui legătura cunoscută a lui Dumitru Dragomir cu cei care conduceau asociația sportivă a miliției – Victoria: Marin Bărbulescu – șeful Miliției Municipiului București și generalul maior Constantin Nuță, șeful inspectoratului General al Miliției.

În acele vremuri, Mitică devine și milițian, dobândind gradul de căpitan. Cum nimic nu-l califica pentru o asemenea pătrundere în ierarhia temutului organ al Miliției, se poate spune că a devenit milițian prin…simpatie! Prin simpatia capilor miliției, la început, dar, ulterior și a familiei Ceaușescu.

Dacă până la acest moment ascensiunea lui Dragomir poate fi doar bănuită de proptele oculte, la puțin timp după episodul cu jocurile de noroc, în 1981, pe masa de lucru a secretarului general al partidului Comunist Român – Tovarășul Nicolae Ceaușescu – ajunge o petiție a unor muncitori de la Uzina Steagul Roșu din Brașov, act în care ei reclamau modalităţile prin care conducătorii FCM Brașov făceau rost de bani negri pentru blaturi şi cumpărarea arbitrilor și a ziariștilor.

Principala nemulţumire a muncitorilor era că li se luau, forțat, cotizaţii din salarii.

Nicolae Ceaușescu mai afla din petiția clasei muncitoare că, în doar câteva luni de la venirea sa la echipa FCM Brașov, Mitică Dragomir devenise o rotiță eficientă a unei adevărate cooperative: În afara cotizaţiilor, conducătorii clubului mai dădeau şi abonamente obligatorii, care nu erau înregistrate în contabilitatea clubului; nu declarau decât un număr mic de bilete vândute, comparativ cu numărul spectatorilor.

Conform calculelor făcute de petiționari, la această cooperativă fuseseră obligați să cotizeze 4.162 de muncitori cu suma de 2.613.115 lei. Pe piața neagră a Brașovului anului 1981, dolarul se putea cumpăra cu 40-50 de lei. Asta însemna că suma poate fi evaluată astăzi între 52.000 și 65.000 de dolari, o sumă colosală pe atunci, când 100 dolari era un salariu de nabab.

În zilele noastre, când tovarășul Dumitru Dragomir a ajuns don Corleone, spune că totul era o făcătură menită a pune cu botul pe labe personajul zgomotos de atunci.

Astăzi, nu a ieșit la iveală decât reclamația de atunci a muncitorilor față de modul de lucru din cooperativa acelor ani, de la FCM Brașov. Nu se cunoaște reacția lui Nicolae Ceaușescu însă, cel mai probabil, petiția a rămas fără urmări de care să-și aducă cineva aminte.

O posibilă explicație ar fi faptul că Mitică era cunoscut în familia Ceaușescu, încă de la Scornicești.

Tot din perioada în care a prezidat echipa din Scornicești datează și recordul fotbalistic, neegalat vreodată, în care echipa lui Mitică a câștigat un meci cu un rezultat ce umilește istoria fotbalului mondial: 18-0. Deși, astăzi, anonime, echipele care au jucat erau Viitorul Scornicești și Electrodul Slatina. Peste ani, Mitică va dezvălui cum și de ce a manipulat meciul pentru a obține acest incredibil rezultat.

Lovitură DE TEATRU în dosarul lui DUMITRU DRAGOMIR

Una peste alta, portretul lui Dumitru Dragomir din perioada comunistă poate fi creionat cu tușele unui portret de interlop… socialist! Jocuri de noroc, bani negri, blaturi, trafic de influență, bișniță..dar a venit revoluția!

După fuga lui Ceaușescu, revoluționarii indignați de opulența dictatorului, au percheziționat, puțin cam prea…entuziaști locuințele nomenclaturiștilor. Atunci, Mitică a scăpat.

Pe șapte ianuarie 1990, proaspăt reînfințata poliție română îl arestează pe milițianul Dumitru Dragomir și îi perchiziționează locuința din Brașov. Rezultatul depășește orice așteptări, punând în umbră luxul pentru care fuseseră acuzați Ceaușeștii.

Procesul verbal al percheziției din șapte ianuarie 1990 la adresa din starda Beldiceanu numărul 2 din Brașov este o materializare a peșterii a unui Ali Baba al anilor 90. Un Ali Baba care prefera bunurile de proveniență străină.

În bazarul lui Mitică au fost găsite: cafea, băuturi, haine de piele, cristaluri și bijuterii în cantități stupefiante. Multe telefoane, calculatoare, casetofoane, vdeorecordere, un frigider și patru congelatoare. În garaj se aflau două Dacii 1300. S-au mai găsit 12 librete CEC cu câștiguri în autoturisme, două cecuri cu dobândă în valoare de 68.000 lei și suma de 27.000 de lei în numerar, o geantă de piele cu cifru dublu în care se găseau 4.700 de lei, documente sportive și 22 de carnete de legitimații. Și, parcă, pentru a confirma acuzele din reclamația muncitorilor de la Steagul Roșu, referitoare la obținerea de bani negri și din confecționarea pungilor de plastic, la aceeași percheziție s-a găsit și un aparat de confecționat pungi din nylon. Referitor la acest vast bazar, Mitică avea să spună în declarația sa de inculpat, așa cum fac mai toți acuzații, că alții sunt de vină.

“Toate bunurile dobândite în perioada cât am fosţ președinte la Asociația sportivă „Victoria”și pentru care nu am acte de vamă, le-am introdus în țară cu ocazia sosirii din diferite turnee organizate în străinătate. La sosirea în țară niciodată nu ne-a facut control vamal. Când soseam la aeroport eram așteptați de conducători din partea ministerului de interne și nu ne mai făcea nimeni control”, a explicat Dragomir.

Tot atunci a fost arestat și Marin Bărbulescu, fostul șef al Miliției Capitalei, dar și șeful lui Mitică, la clubul Victoria. Și la acesta s-au găsit bogății provenite din turnee fotbalistice. Dacă spunem doar că Marin Bărbulescu avea acasă 457 de sticle de băuturi fine, lucrurile devin clare. Numai că inculpatul Marin Bărbulescu declara, atunci, că el nu este băutor…

Aceste revărsări ale opulenței în rândul diriguitorilor unui fotbal de umplutură, nu erau doar suveniruri. Deplasările externe ale necunoscutei Victoria București deveniseră o bandă rulantă pe care soseau în țară cantități industriale de bunuri. Edificator este episodul – devenit legendă – în care avionul cu sportivi, la decolarea din Egipt, nu s-a putut ridica în aer din cauza supraîncărcării cu blugi, casetofoane, televizoare, cafea.

Acesta este mediul din care s-a ridicat viitorul președinte – acum fost – al Ligii Profesioniste de Fotbal. A făcut șapte luni de pușcărie, fiind acuzat de abuz în serviciu contra intereselor obștești. Astăzi el reclamă această perioadă de detenție ca fiind abuzivă, lucru oarecum de înțeles, având în vedere perioada tulbure imediat următoare revoluției.

Este adevărat, între timp, devenit din tovarășul căpitan de miliție Dragomir Dumitru, don Corleone, există câteva diferențe între cei doi. Dacă revoluția l-a prins cu o avere de, să zicem, două sute de mii de lei, astăzi, el are milioane de euro și plătește, lunar, rate de 72.000 de euro.

S-a băgat și în politică, fiind parlamentar în două legistlaturi, a fost și patron de presă, a vrut să fie primar peste bucureșteni. Toată această perioadă poate fi sintetizată astfel – racolat, contestat, huiduit, înjurat, apreciat, invocat, băgat, scos.

Limbajul său fără frâne, dublat de celebra sa fizionomie de simpatic au fost resorturile care l-au menținut în prim-planul emisiunilor de caterincă tv.

Are afaceri – este adevărat, la lumină – în care rulează sute de mii de euro. Însă, reținerea sa pentru prejudicierea Ligii cu trei milioane de euro întrun contract, nu poate să nu trimită cu gândul la începuturile carierei sale în ale fotbalului. Iar dacă ne uităm la acuzele de acum – de delapidare, evaziune fiscală și spălare de bani, am putea spune că, de fapt, Mitică, nu s-a schimbat de loc: a făcut, tot timpul, ceea ce știa să facă! Sub domnia lui îndelungată Liga profesionistă a devenit un fel de divizie B a anilor de sub Ceaușescu, divizie în care nu prea se vorbește despre rezultate. Se vorbește, în schimb, doar despre blaturi, despre dubiosul comerț cu fotbaliști, despre bani la negru, femei ușoare sau mașini scumpe. O lume așa-zis bună, apărută de te-miri-unde și te întrebi de unde izvorăsc banii din care se hrănește? Asta, în timp ce fotbalul românesc se zbate întrun derizoriu continuu.

Edificator pentru această lume, este un episod relatat recent de presa sportivă. Episodul ne prezintă, un alt “caz valiza”, numai că el s-a petrecut în județul Vâlcea, în anii 70. Protagonist, cine altul, decât Don Corleone.

Mutare BOMBĂ a lui DUMITRU DRAGOMIR în dosarul DREPTURILOR TV