Dorel Vişan, la 86 de ani, lucrează la țară de zor pentru a avea ce pune pe masă. Metodele inedite ale actorului, dar și alegerea unui stil de viață sănătos și mioritic, îl fac să apară în centrul atenției multor români care îi împărtășesc viziunile.
Celebrul artist Dorel Vişan are 86 de ani și își cultivă propria mâncare. Acesta s-a mutat la țară și depune efortul de a se îngriji de ceea ce va avea pe masă. Acesta transmite că dacă ne dorim o schimbare în viața noastră, trebuie să eliminăm total alimentele dăunătoare, pline de aditivi.
Perspectiva fatidică a actorului nu este observată fără speranța cu care vorbește acesta despre sufletul uman, care dăinuie dincolo de materialul acestei lumi. Artistul este indignat și de estetica urâtului, despre care a mai menționat anterior, și cum erau vremurile înainte, chiar prin anii 60.
„Noi, de la grăuntele de nisip și până la constelații, ne naștem în răutate, creștem în suferință și murim în putrefacție. Rămâne partea cealaltă, care nu putrezește. De aici este omul veșnic. Sensul este ca tot timpul să fim atașat la Tot. Deși noi avem față de Tot o oarecare respingere, pentru că ne distruge propria pornire.
Totul ne bagă în Tot, dar dacă le desfacem suntem numai noi. E vorba de a rămâne în ceea ce ești. Nu rămânem în ceea ce suntem. A intrat în lume o estetică a urâtului. Mă uit la lume cum e îmbrăcată. Ce frumos era prin anii 60, când eram eu student, fetele purtau rochițe. Acum, se îmbracă cu tot felul de hondropoance’, spune actorul, potrivit Viva.
Pe lângă seră, actorul are și o grădină mare, iar la 86 de ani reușește să se ocupe de viitoarele mese. Plantatul, săditul, recoltatul, pe toate acestea le face vedeta.
„Am o grădină mare și o seră de doar cincisprezece metri pătrați, dar în care îmi cresc absolut toate cele necesare. Am investit în sănătatea mea. Ceapă verde, usturoi, salată, spanac, castraveți, ardei iute și gras, roșii, de toate îmi cultiv acolo și am tot anul.
Îmi fac și răsaduri numai din semințe românești, procurate de la țărani. În grădină pun anual cel puțin 50 de tufe de roșii, fasole, castraveți, cartofi, ardei, gogoșari, varză. Numai cine nu vrea, numai puturoșii și leneșii mor de foame, cu pământul nelucrat’, a declarat actorul Dorel Vișan, conform Viva.
Metodele inedite ale actorului de a conserva podoabele produse chiar cu mâinile sale pot constitui sursă de inspirație pentru mulți români care decid să-și procure singuri bucatele de pe masă.
„Pentru roșii, care sunt reginele grădinii, am trei metode de conservare pentru iarnă, pe care vi le destăinui, ca să vedeți cât este de ușor să mănânci sănătos și în anotimpul rece, dacă te organizezi din timp. Roșiile le pun în lada frigorifică, la înghețat, întregi. Iarna le scot, le bag pentru o secundă în apă caldă, apoi le curăț de pieliță. Le las pe o farfurie la dezghețat, le tai în bucăți și adaug ceapă, sau usturoi și ulei. Rezultă o salată aproape ca aceea de vară.
A doua metodă de păstrare a roșiilor este sub formă de bulion, pe care-l fierb doar până când dispare spuma. Înainte de a-l pune în sticle, adaug foi de dafin și multe mirodenii „bine mirositoare’. Bulionul îl pun fierbinte, în timp ce fierbe încet, în sticle mici, de 300 ml, pe care le dopuiesc. Pun sticlele pe masă, le acopăr cu o pătură groasă, le țin așa trei zile și apoi le depozitez în cămară.
A treia metodă de păstrare a roșiilor, pe care o prefer, este uscarea. Înainte, feliile de roșii, tăiate mai grosuțe, de 4 mm, le uscam la soare, timp de trei zile, acoperite cu o pânză rară, ca să nu se pună muștele. Acum mi-am cumpărat un uscător de legume și fructe și le țin la 70 de grade, timp de 20 de ore. Le pun apoi în borcane și deasupra torn ulei de măsline. Sunt o bunătate! Pot fi folosite la multe preparate, salate, paste, merg și cu brânzeturi, cu sosuri, la carne’, a dezvăluit Dorel Vișan.
Dorel Vişan atrage atenția. Acesta spune că sensul în viață poate fi recăpătat prin trei forme de manifestare a omului: să își facă o casă, să își facă o grădină, să scrie o carte.
”Sensul în viață poate fi recăpătat prin trei forme de manifestare a omului. O dată să își propună să facă un lucru deosebit. Să își facă o casă, să își facă o grădină, să scrie o carte. Ceva, o acțiune care să răspundă la întrebarea: „de ce?” Cine are un „de ce” în viață, pe acela nu îl mai tulbură nimic. Deci trebuie să ai un „de ce” să trăiești. A doua, ar fi o relație cu o altă persoană. Un prieten sau cu o persoană de sens opus. Cu iubire. Să te apropii de cineva cu iubire. Am uitat să mai iubim! De altfel, iubirea asta a noastră este o copie a iubirii adevărate. Iubirea adevărată e numai iubirea hristică, iubirea harică.
Iar omul își găsește un sens în viață prin iubire. Iubirea îl face să simtă în suflet, și-n inimă, și-n gândurile lui, lucruri frumoase. Și al treilea drum pe care se creează un sens în viață este atitudinea pe care noi o avem față de suferință. Omul modern nu mai știe a suferi și nici nu îl interesează să sufere. Apostolul Pavel spunea că omul trebuie să învețe din nou să sufere ca Iisus, să pătimească și să moară ca Iisus, si să învie ca Iisus. Deci suferința… să faci din suferință o acțiune umană.
Omul modern nu mai are răbdare. Că dacă sensul vieții se blochează, el apare în altă parte. Adastă, în general, în dorința de putere sau în dorința aceea cea mai mizerabilă a omului: dorința de bani. Și apare în dorința de plăceri. Ai văzut românii cum au reacționat? Au stat și ei două luni în casă. Ce înseamnă două luni în casă pe lângă un om care a stat 20 de ani într-un lagăr? N-are nicio legătură. Oamenii sunt supărați pe Guvern și pe primul ministru că i-a ținut în izolare. Și nu îsi dau seama că pentru binele lor i-a băgat în izolare. Auzeam azi un tânăr la televizor, la mare. O domnișoară făcea niște reportaje și îi întreba cum se simt. Și un tânăr spunea: „Mă simt foarte bine, după atâta stat în casă, mă simt excelent”. Și e întrebat: „Ce perspectivă, ce planuri aveți pentru viitor?” Zice: „Distracția, distracția”. Ai văzut? Omului îi trebuie doar distracție.”, a spus Dorel Vișan pentru taifasuri.ro.