Ajuns la venerabila vârstă de 83 de ani, maestrul se străduiește să își ocupe timpul din plin şi recunoaște că suferă de dorul scenei și al colegilor, singurătatea fiindu-i accentuată și de faptul că prietenii săi nu mai sunt în viață…
„Aici m-am născut din nou, pentru că în satul unde au stat părinții mei stă o cumnată și nu am vrut să mă duc acolo că era și drumul mai rău și mai departe. Am venit pentru stupi aici. Orice vrei să ai trebuie să iubești. Dacă crești un cățel sau o oaie sau un iepure, dacă nu le iubești nu se fac cum trebuie. Iar lucrul acesta cu pământul are un sens cosmic. De aia se lucrează cu mâna. Uite, mâinile mele sunt de țăran.
Am ajuns la o concluzie foarte tristă. Nu mai am nici cui da un telefon. Colegii mei nu mai sunt. Prietenii au pierit şi ei. Eu însumi mă caut tot mai rar. Nu mai ştim unde mergem şi de unde venim. E trist ce se întâmplă. Mă doare sufletul când văd cum moare teatrul. Teatrul nu se face online, este o artă nemijlocită. Trebuie să vezi actorul cum respiră, cum îşi schimbă faţa…”, a mărturisit Dorel Vișan pentru Antena3.
Puţini dintre cei care îl admiră ca actor ştiu că ascunde o poveste de viaţă impresionantă: în anii 90 a aflat că suferă de o boală cronică de ficat şi, când medicii nu-i mai dădeau nici o şansă, s-a vindecat miraculos. Cu puterea minţii!
Suferința maestrului Dorel Vişan începuse cu 26 de ani în urmă, când decesul soției îl doborâse psihic, scrie viva.ro. Picase în depresie și alcool, dar spune că vizitele în Tibet şi lecturile despre medicină orientală l-au adus la o stare uluitoare de înțelepciune. Şi l-au ajutat să fenteze moartea!
„În India a fost un mare înţelept care spunea aşa: Dacă ai o suferinţa şi există o cale de a scăpa de ea, nu trebuie să îţi faci probleme. Urmăreşti calea respectivă şi ai scăpat, dar dacă nu există nicio cale de a scăpa de ea, atunci nu are rost să îţi faci probleme. (…) Niciodată nu am vorbit despre viaţa mea intimă, nu le expun. Eu am avut o mare suferintă, soţia mea s-a îmbolnăvit foarte tânără.
Avea 48 de ani şi a plecat. Am avut o cădere psihică, rămăsesem cu copiii, în urmă cu 26 de ani. Această cădere psihică o au foarte mulți oameni, din cauză că noi nu mai înţelegem că nu putem trăi unii fără ceilalţi, iar dezvoltarea noastră nu se face prin nou, ci prin ceilalţi. Şi am avut o cădere psihică şi unde poţi sa te aduni? În băutură care te distruge. M-am întâlnit cu o prietenă care mi-a zis „de ce faci asta?
Nu e bine. Trebuie să mergi să înveti o metodă de autoapărare împotriva stresului, metoda Silva. Care este foarte bună și a zis: imaginează-ţi că ai fi murit tu şi nevastă-ta ar fi trăit. Ce s-ar fi întâmplat? Se chinuia înfiorător. Ai văzut? Tu i-ai oprit chinul prin această longevitate a ta, dar problema este că o jeleşti. Şi de aici a pornit!
Eram spre ciroză. De la 1 la 10 eram la 7. Atunci am plecat şi am învăţat foarte multe lucruri în India, Tibet, Japonia. Eu am vorbit cu ficatul, l-am luat în braţe şi l-am mângâiat.‘ , a mărturisit Dorel Vişan.