Mircea Diaconu a încetat din viață sâmbătă, la Institutul Fundeni din Capitală, din cauza unei boli crunte – cancer la colon.
În urmă cu zece ani, marele actor vorbea, într-un interviu, despre viață, fericire și visuri, dar și despre moarte.
Întrebat cum și-ar trăi ultima săptămână de viață, Diaconu a răspuns fără să ezite: ”M-aș duce repede acasă, ca să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini”.
De ieri, dorința actorului a intrat pe lista celor neîmplinite, pentru că s-a stins pe patul de spital, și nu acolo unde și-a dorit, acasă.
În același interviu Mircea Diaconu a spus ce dorințe mai vrea să-și împlinească. Visa, printre altele, să facă ocolul lumii.
”Sigur că am o listă lungă de lucruri pe care mi le doresc. Vise… pe care probabil că n-o să le pot pune în practică niciodată, începând cu ocolul lumii, pe care mi l-am dorit și nu pot să-l fac. Încerc, pe bucăți. Apoi, mi-am dorit să am cal. Și uite că n-am”, a spus el, potrivit adevarul.
În același context, Diaconu a menționat și o dorință împlinită, cumva, doar pe jumătate.
”Mi-am dorit să am barcă, e o mare pasiune și mi-am luat una, dar stă în curte de jumătate de an, n-am putut s-o duc la apă. Vreau să fac asta cât de curând. Încerc să le fac pe toate…”, spunea Mircea Diaconu.
Cu același prilej, marele actor a spus ce înseamnă, pentru el, fericirea.
”Mama mea, o ființă specială, a întrebat-o un lucru pe mama ei, când era mică. Ea era cea mai mică dintre copii, bolnăvioară, un Prâslea al familiei, cu milioane de nefericiri. A întrebat-o pe mama ei: ‘Mama, ce să fac eu că să fiu fericită?’. ‘Să fii plăcuta lui Dumnezeu’. Eu în felul asta traduc fericirea. Să fii plăcut lui Dumnezeu. Vedeți diferență între a fi plăcut lui Dumnezeu și a-ți fi frica de Dumnezeu. Este cu totul altceva. Este o asumare în a-i fi plăcut lui Dumnezeu, este asumarea ta de a trăi într-un fel, e prestația ta, e oferta ta către Cel de sus. Ce înseamnă să fii plăcut lui Dumnezeu? Să fii ca Isus Cristos, care ne-a învățat să nu fim apucați, să nu fim orgolioși, ci să fim fericiți cu ce avem. Dacă suntem sănătoși, trebuie să mulțumim că suntem sănătoși. Dacă am mâncat, trebuie să fim fericiți că am mâncat azi. Și să nu dorim ce nu-i al nostru. Despre asta e vorba, asta e fericirea”, a explicat Diaconu.
Tot despre fericire, actorul spunea că ține de lucruri simple, și nu de avere.
”Să zicem că mi-a ieșit vinul bine. Dar ce fericit sunt în ziua aceea! Mi-a ieșit vinul bine, nu? Sau călătoresc și mă opresc cu mașină undeva și îmi place atât de mult, încât sunt fericit în clipa aia. Asta-i tot. Bucură-te că ești, asta e fericirea. În momentul în care intri pe calea asta, a banilor, intri într-un război pe care îl pierzi la nesfârșit, pentru că orice cifra vă fi mai mică decât următoarea și nu vei putea fi fericit niciodată”, a mărturisit el,
Referitor la cariera de actor și recompensele pentru rolurile jucate, Mircea Diaconu a subliniat că nu a negociat niciodată sumele care i-au fost propuse.
”Au fost momente când semnam contracte de film și erau unii dintre noi care pretindeau maximum, vorbesc despre tinerețea mea. N-am cerut niciodată, nici când luam toate premiile cu putință, mai mult decât mi s-a propus. Ce-au putut să puna acolo, era treaba lor, nu era treaba mea. Daca am acceptat să joc într-un film, nu am acceptat pentru că era o suma sau alta trecuta în contract”, spunea Diaconu, potrivit căruia, înainte de 1989, ”se negocia, actorii se luptau pentru bani, poate chiar mai mult decât azi”.
Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu marelui actor sunt așteptați, luni, 16 decembrie, între orele 12.00 și 16.00, la Teatrul Nottara din București, unde va fi depus trupul neînsuflețit.
Funeraliile vor avea loc marți, la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns.