ZIARUL ADEVĂRUL
Subordonaţii domnului Remeş de la Direcţia de Finanţe Publice Bucureşti au dispus ca Trezoreria să achite firmei Techno Konsult Romania SRL (la care este acţionar şi Irinel Columbeanu) suma de 630.428.880 lei reprezentând TVA încasat, chipurile, necuvenit. Însă banii veniseră la buget de la persoana fizică Irinel Columbeanu.
Mânăria s-a consumat în 1996, dar este de strictă actualitate, graţie rapidităţii cu care acţionează cei în drept să intervină. Drept pentru care, am încercat să le dăm un imbold prin articolul la care am făcut trimitere. Fiindă nu am reuşit să le întrerupem starea de letargie, deducem că 2-3 miliarde de lei reprezintă pentru dânşii un mizilic (între timp, la cele 630 de milioane s-au adăugat majorările de întârziere, care, la 1 aprilie 1999 erau de peste 1,3 miliarde). Dar poate ne înşelăm şi cauza este alta, o fi fost de vină vremea, prea caldă pentru acest anotimp, o fi fost consternarea faţă de intararea în guvernul austriac a extremei drepte…
Şi atunci ne-am zis să mai facem o încercare. Aşadar, recapitulăm pe scurt: Irinel Columbeanu a făcut afaceri de milioane de dolari cu Biroul de Turism şi Tranzacţii, în baza unor contracte încheiate în 1994. Banii cu care s-a achitat de obligaţiile contractuale i-au venit domnului Columbeanu taman din Bahamas, de la firma Techno Konsult Ltd. Timp de doi ani, Columbeanu a plătiti BTT peste 2 milioane de dolari, în nume propriu, cu banii din Bahamas. Abia în 1996, Columbeanu transferă drepturile şi obligaţiile contractuale, pe care le avea faţă de BTT, firmei Technio Konsult România SRL, la care figurează ca asociat cu o cotă de 5 la sută, firma din Bahamas deţinând restul. Acum, Columbeanu pretinde că nu este asociat la firma din Bahams şi că prezumtivii patroni ai acesteia (cărăra refuză să le dezvăluie identitatea) l-au creditat pe … încredere.
Parcă mai plauzibilă ni se pare o altă variantă care ne-a ajuns la urechi şi anume că Techno Konsult Ltd este totuşi firma domnului Columbeanu şi a unor personaje din lumea interlopă, având ca principal obiect de activitate spălarea de bani. Verificăm această pistă şi, desigur, vom reveni dacă va ieşi la iveală ceva relevant. Deocamdată, ne rezumăm la faptele pe care le cunoaştem.
Aşadar, scopul pentru care Irinel Columbeanu a încheiat, ca persoană fizică, relaţia contractuală cu BTT se dovedeşte a fi cel al recuperării TVA. La scurt timp de la cesiunea drepturilor şi obligaţiilor faţă de BTT către Techno Konsult România, Columbeanu a cerut restituirea către firma sa a TVA-ului pe care îl achitase în nume propriu, bazându-se pe nişte facturi măsluite de BTT. Aşa cum am precizat, inspectorii MF s-au conformat prectic instantaneu solicitării respective şi conturile serelului lui Columbeanu s-au îngroşat cu peste 630 de milioane de lei.
Târziu, în 1998, procurorii Camerei de Conturi Bucureşti au descoperit jongleria şi au încercat sancţionarea lucrătorilor de la Finanţe implicaţi. Aceştia din urmă au contestat însă acţiunea procurorilor şi a rezultat un proces al cărui final se va lăsa probabil aşteptat încă un an -doi de acum încolo. Până una-alta, altceva ne interesează: acţiunea Camerei de Conturi i-a determinat pe inspectoriii de la Finanţe să-i ceară lui Columbeanu (firmei Techno Konsult România) restituirea la buget TVA-ului rambursar necuvenit… plus majorări de întârziere. Asta s-a întâmplat în aprilie 1999. Columbeanu ar fi trebuit să plătească în 15 zile, dar n-a făcut-o nici până în ziua de azi. E firesc, domnule ministru Remeş?