Dosarul de corupţie al fostului şef al CJ Mehedinţi, Adrian Duicu, rămâne la Curtea de Apel Bucureşti

„Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4878/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală”, se arată în decizia instanţei, citată de news.ro.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecat marţi cererea procurorilor DNA de strămutarea dosarului de corupţie al lui Adrian Duicu de la Curtea de Apel Bucureşti la o altă instanţă, decizia fiind anunţată miercuri.

Anchetatorii DNA au arătat, în motivarea cererii, că strămutarea este “un remediu procedural reglementat de Codul de procedură penală în vederea înlăturării situaţiilor care pun în pericol normala desfăşurare a unui proces penal, datorită unor factori exteriori cauzei, când există pericolul de tulburare a ordinii publice sau  imparţialitatea judecătorilor poate să fie ştirbită”.

Procurorii au precizat că, prin încheierea pronunţată în 19 ianuarie 2015, în acest dosar, judecătorul cauzei „s-a antepronunţat cu privire la inculpatul Stănoiu Cristian Damian, în sensul că a afirmat că acuzaţia împotriva acestuia ar fi una nefundamentată, neexistând probe de vinovăţie”. Judecătorul a arătat că, “încă de la trimiterea în judecată a inculpatului Stănoiu Cristian Damian, procurorul nu a avut nici măcar intenţia de a-şi fundamenta acuzaţia”.

“Trebuie precizat că încheierea din data de 19.01.2015 a fost cenzurată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a admis contestaţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a desfiinţat această încheiere, însă împrejurarea că doamna judecător a afirmat că nu sunt probe cu privire la inculpatul Stănoiu Cristian Damian – precizând că a exclude unica probă care îl viza pe acesta, deşi în cauză au mai fost administrate şi alte probe cu privire la acest inculpat, se poate aprecia că aceasta a dat dovadă de lipsă de imparţialitate, creând o suspiciune rezonabilă cu privire la modul în care va înţelege să soluţioneze cauza”, au scris magistraţii DNA în cererea de judecare a dosarului lui Adrian Duicu la o altă instanţă.

Procurorii au precizat că în 20 aprilie 2015 au recuzat-o pe judecătoarea Viorica Costiniu atât pentru „antepronunţarea cu privire la probele ce îl vizau pe inculpatul Stănoiu, dar si pentru motivul că soţul acesteia a fost condamnat definitiv intr-un dosar instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, iar avocatul acestuia este avocat şi în prezenta cauză, cerere care a fost respinsă prin încheierea din data de 21 aprilie 2015”.

DNA a mai arătat că Viorica Costiniu s-ar fi antepronunţat şi la termenul din 11 septembrie 2015, când ar fi spus, de mai multe ori, că “tot ce are legătură cu cele două mandate de siguranţă naţională nu constituie probe în prezentul dosar” .

Procurorii arată că ”având în vedere că interceptările efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională nu au fost excluse niciun moment, nici chiar de către Curtea de Apel Bucureşti, şi cu atât mai puţin de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 16.03.2015”, se poate aprecia că o astfel de afirmaţie repetată în şedinţă publică “reprezintă o dovadă a existenţei suspiciunii rezonabile că imparţialitatea doamnei judecător a fost afectată”.

DNA a prezentat toate cererile de recuzare a judecătoarei Viorica Costiniu şi motivele acestora. Astfel, în cererea de strămutare de la trimiterea dosarului în judecată procurorii anticorupţie au recuzat-o pe judecătoarea Costiniu de patru ori, dar toate cele patru cereri au fost respinse.

Procurorii DNA au susţinut că, în această situaţie, singura modalitate de “evitare şi îndreptare” a situaţiilor ce apar în dosarul lui Duicu este aceea de strămutat la o altă curte de apel din ţară.

La termenul din 12 iulie, Viorica Costiniu a decis sesizarea procurorului general al României, precum şi a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), cu privire la faptul că procurorul care a întocmit rechizitoriul în cauză nu a răspuns solicitării instanţei de a i se comunica stadiul cercetărilor în ceea ce priveşte persoanele faţă de care s-a dispus disjungerea pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.

Instanţa a mai făcut o astfel de adresă de două ori şi i s-a răspuns de fiecare dată că persoanele nominalizate sunt cercetate în continuare. Costiniu a cerut CSM să efectueze verificări şi să ia măsurile ce se impun, fără a preciza însă în baza cărui text de lege poate să efectueze Consiliul verificări şi să ia măsuri împotriva unui procuror.

Acesta a fost motivul pentru care DNA a cerut, în 22 iulie, recuzarea judecătoarei Viorica Costiniu., solicitare respinsă ca inadmisibilă. Alte cereri de recuzare ale aceluiaşi magistrat au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti pe 21 aprilie 2015, 5 octombrie 2015 şi pe 23 noiembrie 2015.

Conform procedurii, cererea de recuzare a judecătorului trebuie motivată de procuror, iar completul imediat următor, format dintr-un singur judecător,  o soluţionează.

În dosarul judecat de Viorica Costiniu, procurorii DNA îl acuză pe Adrian Duicu, fostul şef al Consiliului Judeţean Mehedinţi, că în 20 martie 2013 i-a cerut lui Doru Dumitrescu, la acea dată adjunct al secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Interne, şef al Departamentului de Ordine Publică, să discute cu Petre Tobă, şeful Poliţiei Române la acea dată, în sensul de a obţine promovarea lui Ştefan Ponea, şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, într-o funcţie de conducere din Inspectoratul General al Poliţiei Române. De asemenea, soţia lui Ştefan Ponea, procurorul Elisabeta Ponea, ar fi urmărit să obţină un post de conducere în cadrul DNA Bucureşti, în acest sens având nevoie de sprijinul premierului de atunci, Victor Ponta, mai susţin anchetatorii.

DNA l-a trimis în judecată pe Adrian Duicu pentru trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, două infracţiuni de dare de mită, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, primire de foloase necuvenite şi două infracţiuni de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia.

Constantin Ştefan Ponea, fost şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi la data faptelor, este acuzat de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă.