În rechizitoriul din dosarul Mineriada, trimis recent în instanță de procurorii militari, se arată că, după alegerile din mai 1990, câștigate de Ion Iliescu și FSN, Liga Studenților, Grupul Independent pentru Democrație și Asociația 21 Decembrie au considerat că votul reprezintă voința poporului și au hotărât să se retragă din Piața Universității, dând posibilitatea membrilor lor de a participa la manifestații ca simple persoane, fără vreo apartenență civică.
În aceste împrejurări, manifestațiile din Piața Universității au început treptat să scadă în intensitate. Mai mult, s-a încercat o întâlnire între manifestanți și Ion Iliescu pentru a negocia o evacuare pașnică a zonei.
După negocieri purtate de Ion Caramitru, Dan Hăulică și Andrei Pleșu cu Marian Munteanu, a fost stabilită o întâlnire cu Ion Iliescu.
Una din condițiile puse de Ion Iliescu a fost ca întâlnirea să nu fie filmată, după ce „un civil” i-a spus că în camera de luat vederi putea fi ascuns un pistol.
Informația apare în declarația dată de fostul ministru al Culturii, Andrei Pleșu, în cadrul audierii la Parchet: „Ni s-a trimis o listă cu cei care vor veni din Piața Universității la întâlnirea cu președintele Ion Iliescu. Reprezentanții Pieței Universității au pus condiția ca întâlnirea cu Ion Iliescu să se înregistreze cu o cameră de luat vederi. În acest timp erau probleme și din partea președintelui Ion Iliescu. Am fost de față când un domn în civil, bănuiesc că de la SPP, l-a sfătuit pe președinte să nu accepte prezența unei camere de luat vederi pentru că într-o asemenea cameră s-ar putea ascunde un pistol extra plat. Ion Caramitru, pe bună dreptate, a respins ca ridicolă această ipoteză, dar Ion Iliescu a părut totuși îngrijorat. Acest lucru, plus faptul că ni s-a comunicat că, pe lângă lista trimisă deja din Piața Universității, a venit ca participant și Doina Cornea care nu era pe listă, l-au determinat pe Iliescu să suspende întâlnirea. Doina Cornea se manifestase în mod public împotriva lui Ion Iliescu, iar acesta nu o considera un interlocutor, ci mai degrabă un dușman. Deci a fost un eșec”.
Pleșu mai spune că, peste câteva zile, a fost sunat de Ion Iliescu, care i-a spus că dorește să aibă totuși o întâlnire cu reprezentanții manifestanților, chiar și în prezența unei camere de luat vederi. Marian Munteanu a transmis însă că protestatarii vor ca întrevederea să aibă loc la Televiziunea Română și să fie transmisă în direct, idee refuzată de Ion Iliescu.
Procurorii militari susțin că, în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piața Universității din București, în acest atac fiind implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării. Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe: moartea prin împușcare a patru persoane, vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.