Dosarul Rompetrol II: Dinu Patriciu a beneficiat de sprijinul total al clasei politice la privatizarea Petromidia

De asemenea, procurorii susțin că reprezentanții Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor Publice, Fondului Proprietății de Stat, APAPS și OPS au dat dovadă de o pasivitate „greu de înțeles„.

Procurorii susțin că, în anul 1998, Dinu Patriciu și Sorin Marin, împreună cu cetățenii americani Stephenson George Philip și Hart Colin Richard, au constituit un grup infracțional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfășurarea unor ample activități în vederea inducerii în eroare a autorităților române cu ocazia încheierii și derulării unor contracte de privatizare.

Citeşte şi Adrian Năstase, audiat în dosarul privatizării Petromidia

La acest grup au aderat ulterior Florin Eric Chiș (cu dublă cetățenie română și israeliană), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum și persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietății de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credință sau defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup.

Gruparea urmărea să obțină dispariția creanțelor statului din evidența contabilității publice (creanța Libia și Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activităților de prelucrare, respectiv vânzare a produselor finite și a produselor derivate purtătoare de acciză; neplata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor către bugetul de stat sub diferite forme; însușirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani.

Această activitate a culminat cu inițierea, promovarea și adoptarea de către Guvernul Adrian Năstase a OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare a fost „iertat” de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligații bugetare restante, sumă pe care însă membrii grupului au folosit-o în interesele proprii sau în interesele societăților din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanțiale și care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformată în obligațiuni de stat, cu posibilitatea răscumpărării în șapte ani.

Astfel, pe 9 decembrie 1998, Dinu Patriciu și Sorin Marin au înființat un holding elvețian denumit Rompetrol Holding, cu sediul în Fribourg, care deținea un procent de 18% din Rompetrol SA București, iar pe data de 3 decembrie 1999, au înființat offshore-ul Rompetrol International Ltd. cu sediul în Tortola, Insulele Britanice.

„Ulterior, membrii grupului s-au asociat având diferite calități, de asociat sau administrator în mai multe entități economice, înființând firme cu sediul în România sau în străinătate, cu scopul participării la privatizarea unor obiective strategice de interes național printre care rafinăriile Vega și Petromidia, fără a îndeplini condițiile legale de investitori strategici și fără a face dovada că dispun de lichiditățile necesare pentru a susține financiar investițiile angajate prin contractele de privatizare semnate cu Fondul Proprietății de Stat, beneficiind în activitatea infracțională fie de sprijinul total al clasei politice la putere în perioada respectivă, prin prisma conexiunilor politice sau de afaceri pe care Patriciu Dan Costache le avea atât cu Partidul Social Democrat, cât și cu Partidul Liberal al cărui membru a fost, fie de pasivitatea greu de înțeles a reprezentanților Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor Publice și/sau a reprezentanților Fondului Proprietății de Stat, APAPS și OPS„, declară procurorii.

Scopul inițial pentru care a fost constituit acest grup infracțional a fost acela ca, pe de o parte, să se intre în posesia sumelor de bani gestionate de SC Rompetrol SA, destinați bugetului de stat și proveniți din contracte de cooperare economică internațională încheiate înainte de 31 decembrie 1989, iar pe de altă parte, de a avea la dispoziție societăți comerciale care prin natura obiectului lor de activitate permiteau rulajul unor mari sume de bani (cash-flow), prin contracte economice interne și externe, dar care, în același timp, să se afle și în sfera de interes a statului român, în așa fel încât să nu se permită în niciun moment constatarea stării lor de falimentare.

Anchetatorii afirmă că membrii grupării conduse de Dinu Patriciu și-au diversificat activitatea infracțională, în scopul cumpărării de la FPS a acțiunilor pe care acesta le deținea la rafinăriile Vega și Petromidia, la prețuri subevaluate, cu complicitatea directă a funcționarilor FPS implicați în aceste procese de privatizare, iar ulterior, după obținerea controlului absolut asupra acestor două societăți, să delapideze în interesul membrilor grupului atât sumele de bani care trebuiau investite în cele două societăți, cât și sumele pe care societățile privatizate trebuiau să le vireze la bugetul de stat.

În aceste împrejurări, în perioada anilor 1998 — 2007, gruparea și-a însușit atât creanța statului român rezultată din Acordul de cooperare economică internațională cu statul libian, dar a și obținut pachetele majoritare de acțiuni gestionate de FPS la rafinăriile Vega și Petromidia, la valori mult subevaluate față de cele reale.

După privatizare, cele două rafinării au fost decapitalizate, prin mai multe operațiuni financiare, precum însușirea și folosirea în propriul interes a sumelor de bani colectate și destinate bugetului de stat; majorări artificiale sau nelegale de capital social; crearea unor circuite financiare și comerciale fictive prin care să se creeze aparența respectării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare; transferarea de sume de bani către societățile membre ale grupului înființate în paradisuri fiscale; crearea, în mod artificial, de lichidități prin listarea la bursă a rafinăriei Petromidia, sumele de bani astfel rezultate fiind de asemenea însușite de membrii grupului.

La data de 24 august, Dinu Patriciu și Philip Stephenson au încheiat un contract cu KazMunayGas, prin care Rompetrol Holding SA Elveția a vândut 75% din acțiunile companiei olandeze The Rompetrol Group NV, a cărei valoare de piață a fost evaluată prin contract la 3,61 miliarde de dolari, urmând ca Patriciu și Stephenson, prin Rompetrol Holding, să dețină în continuare celelalte 25% din acțiunile The Rompetrol Group NV.

Prin contract s-a mai stabilit că The Rompetrol Group NV va fi condusă împreună de către cei doi acționari, KazMunayGas și Rompetrol Holding, acționarul majoritar numind membrii Consiliului Director al The Rompetrol Group NV, iar Patriciu a fost numit președinte și director general.

„Practic, prin această tranzacție, Patriciu Dan Costache și George Philip Stephenson și-au asigurat un folos patrimonial de 2.712 milioane de dolari, creșterea valorii de piață a The Rompetrol Group datorându-se în primul rând activității infracționale derulate de membrii grupului infracțional începând cu anul 1999, prin care au fost delapidate sume importante care se cuveneau fie bugetului de stat fiind doar în administrarea firmelor din grupul Rompetrol, fie trebuiau folosite în conformitate cu clauzele contractelor de privatizare încheiate în anii 1999 și 2000, cu complicitatea directă a miniștrilor Finanțelor Publice și cel al Economiei și Comerțului din Guvernul Adrian Năstase, care la solicitarea inculpatului Patriciu Dan Costache au inițiat și promovat OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare SA a fost ‘iertat’ de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, care a fost convertită în obligațiuni cu scadența la 7 ani„, mai spun procurorii.

DIICOT mai susține că, ulterior acestei „operațiuni legislative” inițiată și coordonată în interesul exclusiv al SC Rompetrol Rafinare SA și implicit al acționarului majoritar The Rompetrol Group și al membrilor grupului, Ministerul Finanțelor, prin miniștrii Sebastian Vlădescu, Varujan Vosganian și Gheorghe Pogea, deși avea obligația potrivit art. 8 alin. 2 din OUG 118/2003, așa cum a fost modificat prin Legea 89/2005 să creeze cadrul legislativ necesar tranzacționării pe Bursa de Valori București a obligațiunilor subscrise la data de 26 ianuarie 2004 de Ministerul Finanțelor Publice, nu a respectat dispozițiile legii astfel încât aceste obligațiuni să fie tranzacționate pe o piață de capital reglementată, iar statul român să recupereze creanțele bugetare pe care SC Rompetrol Rafinare SA le avea la data de 30 septembrie 2003.

În iunie 2009, Rompetrol Holding a vândut și restul de 25% din acțiunile pe care le deținea la The Rompetrol Group, astfel încât KazMunayGas a devenit unicul acționar al holdingului și, prin această operațiune, acționarul majoritar al tuturor societăților din grupul Rompetrol.

Urmare acestor tranzacții, la data de 8 septembrie 2009, Rompetrol Holding și-a schimbat denumirea în Dinu Patriciu Holding, încercându-se astfel disocierea totală a acestuia de grupul Rompetrol.

De asemenea, pe 6 martie 2014, The Rompetrol Group și-a schimbat denumirea în KazMunayGas International NV, iar la data de 16 iunie 2015, SC Rompetrol SA și-a schimbat denumirea în SC Oilfield Exploration Business Solutions SA.