Cele două picturi fac parte dintr-o licitaţie mai vastă consacrată „artiştilor din secolul 19 şi moderni” organizată de casa de licitaţii „Boisgirard”. Cel care a expertizat şi evaluat tablourile lui Nicolae Grigorescu spune că picturile fac parte dintre cele care vor atinge sumele cele mai mari la aceasta licitaţie. „Capul de ţărancă” este evaluat la 40-50 de mii de euro, iar „Ciobanul cu câine” între 25-30 de mii de euro.
Nicolae Grigorescu a pictat mai multe versiuni din fiecare aceste tablouri, dar exemplarele scoase la vânzare de casa „Boisgirard” sunt dintre cele mai reuşite.
„Nicolae Grigorescu este unul dintre pictorii epocii impresioniştilor de la Barbizon – e însă unul din numeroasele nume întrucât Parisul atrăgea pe vremea aceea artişti din toată lumea. În aceste condiţii, chiar şi geniile naţionale, pictori foarte apreciaţi în ţările lor de origine, artişti de mare valoare, se pierd puţin în acest peisaj. Cu alte cuvinte, Nicolae Grigorescu este un pictor cunoscut dar mai degrabă de specialişti, de cei care sunt interesaţi de şcoala de la Barbizon şi de ceea ce a făcut ulterior, în particular introducând impresionimsul în ţara sa natală”, a declarat, pentru RFI, Christophe Zagrodzki, cel care a expertizat şi evaluat tablourile.
Sursa citată relatează că anul trecut picturi semnate Grigorescu au atins sume impresionante: 270 de mii de euro pentru o „Ţărancă” vândută la Bucureşti – un record – dar doar 35 de mii de euro pentru alte opere vândute la New York sau Londra.
Întrebat cum a evaluat preţurile celor două tablouri scoase la licitaţie la Paris, Christophe Zagrodzki a spus: „Remarc pentru început, ca şi dumneavoastră, că există o diferenţă între rezultatele vânzărilor din România, unde preţurile sunt de obicei mult mai ridicate decât cele atinse aici în Occident. Lucru care demonstrează că aceşti pictori sunt mai mult apreciaţi în patria lor decât pe plan internaţional. Cu toate acestea s-au observat rezultate interesante şi în afara ţării. Evaluarea noastră ţine cont aşadar de sumele atinse de vânzarile de până acum, dar şi de preţul minim, de rezervă cum se spune, fixat în funcţie de pretenţiile vânzătorului. Unii dintre ei cer mult prea mulţi bani comparativ cu cota obişnuită, alţii sunt rezonabili cum e cazul de faţă”.
Despre cine ar putea fi intersat de aceste tablouri – amatori din Franţa sau din România – expertul spune că, în general, operele artiştilor din aceste ţări – România, Ungaria, Cehia sau Polonia – sunt cumpărate fie de oameni care chiar trăiesc în aceste ţări, fie de diaspora, de persoane plecate în străinătate şi care, cu averea pe care şi-au făcut-o, încep să constituie colecţii de artă cu artişti din ţara lor de origine.
Expertul mai spune că cele două tablouri au fost „recuperate” în apartamentul unor foarte vechi imigranţi români. „Ele nu au fost arătate nimănui, erau practic necunoscute până în ziua când am publicat catalogul vânzării de miercuri”, a adăugat acesta.