Emoţii pentru Dumitru Dragomir. ICCJ dă verdictul în procesul legat de terenul LPF

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) urmează să respingă sau să admită recursul procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în dosarul în care Tribunalul Capitalei şi Curtea de Apel Bucureşti au decis achitarea preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, a fiului acestuia, Bogdan Dragomir, a lui Gino Iorgulescu şi a şoferului LPF Florin Bogdan Bădiţă.

La ultimul termen de judecată al procesului, în 24 septembrie, procurorul DNA a susţinut, în faţa judecătorilor ICCJ, că Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti i-au achitat în mod greşit pe preşedintele LPF Dumitru Dragomir şi pe Gino Iorgulescu, pe motiv că probele acuzării nu dovedesc faptele imputate, şi a cerut în consecinţă condamnarea celor doi la pedepse cu executare.

Procurorul a susţinut că tribunalul a apreciat că probatoriul este insuficient pentru dovedirea acuzaţiilor, subliniind că această argumentaţie a instanţei este nejustificată, întrucât probele dovedesc corupţia şi spălarea de bani de care sunt acuzaţi inculpaţii din acest dosar.

Totodată, procurorul a precizat că documentele Gărzii Financiare, dar şi ale altor instituţii, dovedesc acţiunile celor patru.

Alte articole

ÎCCJ: Dosarul Colectiv 2, referitor la asistența medicală acordată victimelor incendiului, va fi reluat de Parchetul General

Decizie importantă pentru șoferi! Înalta Curte schimbă regulile privind despăgubirile RCA 2025

O altă eroare comisă de tribunal ar fi, în opinia procurorului, aceea că menţionează faptul că Adunarea Generală a LPF ar fi cerut şi ar fi fost de acord cu contractul privind cumpărarea terenului ce face obiectul acestei cauze, afirmaţie „total neprobată”. Procurorul a arătat că instanţa nu motivează această afirmaţie, iar la dosar nu există niciun astfel de document.

DNA impută tribunalului şi susţinerea faptului că Dumitru Dragomir ar fi fost mandatat de Adunarea Generală a LPF să se ocupe de perfectarea contractului privind terenul respectiv.

Cu acelaşi prilej, procurorul a arătat, din nou, că nu există un astfel de mandat depus la dosarul cauzei, precizând totodată că tribunalul a pus preţ pe declaraţiile martorilor propuşi de apărare şi a eliminat declaraţiile martorilor acuzării.

Procurorul a întărit ideea, arătând că LPF a dat un răspuns oficial la cererea DNA prin care a arătat că nu va exista vreodată un mandat pentru ca Dragomir să se ocupe de perfectarea contractului de vânzare-cupărare a terenului în cauză.

În legătură cu decizia de menţinere a achitării date de Curtea de Apel Bucureşti, procurorul DNA a afirmat că din completul de judecată a făcut parte şi judecătoarea Viorica Costiniu (al cărei soţ a fost deferit justiţiei pentru fapte de corupţie-n.r.), „care avea o problemă foarte mare privind incompatibilitatea”.

Procurorul a precizat că acest judecător ar fi trebuit să se abţină de la judecarea acestei cauze şi că DNA nu putea să recurgă la procedura recuzării, nefiind parte în cauză. „Costiniu face afirmaţii nejustificate. Noi niciodată nu am spus că Dumitru Iacob este cel mai credibil martor. Trebuie să observaţi că şi instanţele pot comite erori”, a mai arătat procurorul.

Acesta a precizat că Dumitru Dragomir a încercat să-şi preconstituie probe atunci când, la Adunarea Generală din decembrie 2007, i-a pus pe reprezentanţii acestei formaţiuni să reconfirme, printr-un document oficial, decizia prin care, în 2001, aceeaşi AG l-a împuternicit pe Dragomir în legătură cu demersurile pentru achiziţionarea terenului.

Procurorul a susţinut că nu înţelege de ce trebuia reconfirmat un astfel de mandat şi că nu înţelege de ce Dumitru Dragomir i-a pus la acel moment pe membrii AG să meargă fiecare la notar şi să declare pe proprie răspundere că el a fost mandatat în 2001 pentru demersurile privind achiziţia terenului. „Dragomir nu se opreşte aici cu preconstituirea de probe, ci se poate observa foarte clar, din stenograma Adunării Generale din 12 decembrie 2007, cum Dumitru Dragomir le cere membrilor AG să dea o declaraţie la notar cum că el a fost mandatat în 2001 pentru a se ocupa de achiziţionarea acelui teren. (…) Cum e posibil ca şoferului să i se vândă o bucată de teren în continuarea celui achiziţionat de LPF cu 60 de dolari, în vreme ce LPF-ului i s-a vândut cu 200 de dolari”, a mai arătat magistratul DNA.

În consecinţă, procurorul a cerut pedepse cu executare în cazul lui Dumitru Dragomir, pentru luare de mită, şi al lui Gino Iorgulescu, pentru spălare de bani.

Totodată, el a cerut să fie condamnaţi şi fiul lui Dragomir, Bogdan Dragomir, precum şi şoferul LPF, Florin Bădiţă.

În 5 mai 2008, Dumitru Dragomir a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru luare de mită, iar Gino Iorgulescu, fost preşedinte al FC Naţional şi fost membru în Adunarea Generală a Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), a fost deferit justiţiei pentru dare de mită, spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

Totodată, procurorii anticorupţie l-au trimis în judecată şi pe Florin Bogdan Bădiţă, fost angajat al Ligii Profesioniste de Fotbal ca şofer personal al lui Dumitru Dragomir, care de la data de 1 februarie 2004 este administrator al SC „Bodu” SRL Bucureşti, pentru complicitate la luare de mită, spălare de bani, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual şi uz de fals.

Alături de aceştia, în acelaşi dosar a fost judecat şi fiul preşedintelui LPF, Bogdan-Dumitru Dragomir, pentru spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

Potrivit rechizitoriului, în 4 aprilie 2001, Dumitru Dragomir ar fi primit de la Gino Iorgulescu un teren din Bucureşti, cu o suprafaţă de 351,79 de metri pătraţi, în valoare de 32.600,26 de dolari, pentru ca, în schimb, să accepte achiziţia de către LPF a unui teren în suprafaţă de 1.497,21 de metri pătraţi, din aceeaşi zonă şi a unei construcţii în suprafaţă de 279,72 de metri pătraţi, nefinalizată şi ridicată fără autorizaţie pe terenul respectiv.

„Liga a achiziţionat imobilele respective cu încălcarea Statutului LPF, cu suma de 355.000 de dolari, preţ supraevaluat, deoarece reprezenta o valoare de trei ori mai mare decât preţul practicat pe piaţa liberă în zona respectivă la acea dată”, susţinea DNA.

Pentru a ascunde adevărata natură a bunului dat cu titlu de mită lui Dumitru Dragomir, Gino Iorgulescu ar fi trecut în proprietatea şoferului Florin-Bogdan Bădiţă terenul de 351,79 de metri pătraţi, printr-un contract încheiat la un notariat public. În contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat s-a consemnat în fals că pentru acest imobil s-a achitat suma de 600.000.000 de lei vechi (60.000 de lei noi), deşi în realitate aceşti bani nu au fost achitaţi, potrivit anchetatorilor DNA.

În rechizitoriul trimis instanţei, procurorii mai arată că, în perioada 2001-2004, în baza acestui contract de vânzare-cumpărare, s-au realizat formalităţile de înscriere în Cartea Funciară a imobilelor respective şi de obţinere a autorizaţiei de construcţie pentru ridicarea unei locuinţe.

Totodată, în 24 mai 2004, în baza unui alt contract de vânzare-cumpărare, încheiat în formă autentică, Florin Bogdan Bădiţă, cu acceptul lui Bogdan Dragomir, a trecut terenul respectiv în proprietatea societăţii „Bodu”, contract în care s-a consemnat, în fals, că pentru tranzacţie s-a plătit suma de 900.000.000 de lei vechi (90.000 de RON).

În perioada 2004 – 2007, Florin Bogdan Bădiţă a folosit acest contract pentru a înregistra operaţiunea în contabilitatea firmei şi pentru a realiza formalităţile legale în vederea înscrierii imobilului în Cartea Funciară şi obţinerii autorizaţiei de dezmembrare a construcţiei amplasate pe acest imobil, mai susţin procurorii.

DNA a instituit sechestru asigurător asupra bunului care ar fi fost primit cu titlu de mită, în vederea confiscării de către instanţa de judecată.

Potrivit rechizitoriului DNA, în tranzacţia imobiliară au fost implicaţi şi Sorin Ovidiu Vîntu, şi Dan Iosif (decedat între timp-n.r.).

În februarie 2011, cei patru au fost achitaţi de Tribunalul Bucureşti, decizia fiind menţinută, în noiembrie 2011, de către Curtea de Apel Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ultima instanţă care se va pronunţa definitiv în acest caz.