Dragoş Damian spune că din forma actuală a ordonanţei a fost scoasă orice schemă de plafonare a preţurilor pentru marii contribuabili, companiile producătoare, astfel că acestea vor fi nevoite să plătească un preţ triplu pentru energie, fapt ce va duce la închiderea multor fabrici şi, în consecinţă, la mii de oameni trimişi în şomaj, temporar sau definitiv.
„Un aspect foarte grav referitor la noua ordonanță de urgență pe energie, OUG 119, trecut sub tăcere – deliberat sau nu – de guvernanți, analiști și comentatori, este faptul că MARII CONTRIBUABILI – practic aproape toate fabricile din România – AU FOST SCOȘI CU TOTUL DIN ORICE SCHEMĂ DE PLAFONARE A ENERGIEI ELECTRICE. Asta înseamnă că dacă până în septembrie costul unui MWh de electricitate era plafonat undeva la 1000 lei, de acum încolo el va fi cumpărat de pe piață liberă, unde se tranzacționează în momentul de față tarife de 600 Euro, adică circa 3000 lei/MWh.
Așadar, cu excepția sectorul alimentar, fabricile din România, despre care guvenantii, analiștii și comentatorii spun cu mult entuziasm că trebuie ajutate pentru a produce mai mult în țară, vor fi obligate să achiziționeze energie electrică la un cost de cel puțîn 3 ori mai mare decât în prezent. În consecință, ne așteptăm că fenomenul închiderii temporare sau definitive a fabricilor, care a început cu marile combinate chimice și metalurgice, să continue în următoarele 6 luni cu alte fabrici, în special cele producătoare de bunuri de larg consum, care nu își permit astfel de costuri la utilități. În plus, orice transfer al valorii costurilor la utilități în prețul produselor fabricate va duce evident la inflație.
Ce folos că plafonarea se menține la consumatorii casnici dacă fabricile se închid temporar sau definitiv iar angajații intră în șomaj și nu își vor putea plăti facturile, chiar și plafonate? Și ce folos are plafonarea utilităților la consumatorii casnici dacă prețurile bunurilor și serviciilor cresc până la cote exorbitante?
Mai țineți minte de „taxa de solidaritate” care trebuia aplicată marilor contribuabili și la care s-a renunțat? Iată că cineva a găsit o soluție creativă să o aplice. Marii contribuabili vor cumpăra curent și gaz foarte scump, iar companiile de energie vor fi supraimpozitate. Ingenios, nu?
Să nu uităm încă un lucru în furtuna perfectă de la orizont: produsele din import provin din țări care au deja scheme de plafonare și / sau compensare a utilităților pentru mari operatori industriali. Altfel spus, produsele importate vor avea un avantaj competitiv față de cele fabricate în țară, care vor fi astfel înlocuite. Se estimează că deficitul de balanță comercială va crește cu 50% în 2022, dar iată că în condițiile expuse mai sus este clar că va crește și mai mult în 2023.
Toate acestea se întâmplă pentru că România nu are o strategie industrială pe termen lung și nu știm care sectoare economice de producție industrială trebuie să fie sprijinite atunci când apar crize, în așa fel încât românii să nu fie afectați de ele. România va fi extrem de vulnerabilă dacă va fi obligată să importe și mai multă energie, chimie, mâncare și apărare.”, a scris Dragoş Damian, într-o scrisoare publicată de Stiripesurse.