Dragostea nemărginită a unui părinte, văzută prin ochii preotului Adrian Chelaru din Iași: „Era copleșitor să vezi cum mama venea zilnic din alt județ să stea câteva ceasuri cu fiul ei, aflat pe patul de moarte”

Preotul Adrian Chelaru este de 21 de ani în slujba bolnavilor, la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iași. Mulți bolnavi care nu credeau în Dumnezeu și care Îl învinovățeau pentru suferinșa lor, dar și mulți care își avea speranța doar în El au ajuns ăs stea de vorbă cu preotul. Dintre toate cazurile, însă, Adrian Chelaru își aduce aminte de o situație marcantă.

Citește și: Sfatul preoților! Este sau nu bine să spălăm rufele pe 22, 23 și 24 decembrie. Ce spune tradiția despre această perioadă

Dragostea nemărginită a unui părinte, văzută prin ochii preotului Adrian Chelaru din Iași

Părintele a povestit despre imaginea unei mame care, timp de trei luni, a venit zilnic, cu autobuzul, la fiul său, internat la Spitalul de Neurochirurgie din Iași.

„Spitalul e un spațiu unde suferința e omniprezentă, am asistat și asist adesea la multe situații pe care, dacă le-am judeca cu ochii minții, nu am găsi răspuns, dar, privind prin fereastra ochilor duhovnicești, ele capătă un sens adânc, poate peste puterea de înțelegere și acceptare a minții, dar mult folositoare inimii noastre și sufletului cu care suntem înzestrați. Nu cu mult timp în urmă, am participat la o înmormântare unde o mamă, ea însăși bolnavă de cancer, operată cu 20 de ani în urmă de cancer ovarian, și-a îngropat fiul cel mare după o scurtă, dar foarte intensă suferință oncologică, fiind un caz de tumoare cerebrală.

Alte articole

Meseria rară aleasă de un bărbat din Iași: „Au venit nemții cu translator la mine ca să plec la cursuri”

Rezultate Bacalaureat 2024 Iași. Numărul elevilor care au reușit să promoveze examenul maturității

Am fost impresionat de puterea acelei mame, ea însăși suferindă și în vârstă, cum și-a vizitat fiul timp de aproape 3 luni, zi de zi, pentru a-i aduce mâncare caldă la spitalul de paliative unde era internat, puterea cu care a luptat pentru fiecare zi a fiului ei, felul în care a luptat să îi recupereze amintirile, memoria, depănând împreună povești din copilărie, adolescență și maturitate, simțind cu acel instinct, pe care doar o mamă îl are, ireversibila trecere a fiului ei către eternitate”, a spus preotul Chelaru pentru bzi.ro.

Felul în care mama încerca să-i aducă aminte copilului de amintirile frumoase din viața lui este copleșitor. Însă faptul că mama, și așa îngenuncheată de probleme, făcea tot posibilul pentru a fi puternică în fața fiului ei.

„Efortul ei uriaș de a-l îmbrățișa pe cel pe care l-a născut, încercând să îl legene, să îl întărească, să îl pregătească, în final, pentru această despărțire. Pentru cei din jur timpul acela, de câteva luni, a fost un dar prețios, și pentru mamă, și pentru fiu, pentru a se pregăti de înfățișarea la judecată, înaintea lui Dumnezeu. Era copleșitor să vezi cum mama, locuind în alt județ, venea zilnic cu microbuzul pentru cele câteva ceasuri petrecute alături de fiul ei, zi de zi, cu mâncare caldă, cu schimburi curate, cu vorbe bune și calde, cu puterea de a dărui încă o fărâmă de viață celui pe care îl născuse”, a mai povestit preotul Adrian Chelaru.

Omul lui Dumnezeu afirmă că nimeni nu este scutit de suferință, însă Dumnzeu nu lasă niciun suflet să se piardă.

„Acolo unde există un dram de conștiință, suferința devine o școală a profunzimilor trăirilor duhovnicești. Nimeni nu a fost scutit de suferință. Nici sfinții. Sfântul Nectarie de Eghina, mult iubit în România, taumaturg, doctor fără de arginți, mare făcător de minuni, a avut cancer. A suferit cumplit și chiar și pe patul de spital, din camera lui, din Atena, a făcut o minune asupra unui muncitor care căzuse de la înălțime și l-a tămăduit. Sunt cazuri în care boala, chiar și cancerul, poate fi învins, iar alături de eforturile medicilor, de terapia medicală, omul care se apropie de Dumnezeu și intră în sfera tainelor Bisericii se umple de lumină, devine izvor, iar boala privită retrospectiv devine un factor care a condus la o trăire autentică, vie, ieșirea de sub spectrul banal al cotidinalului, de multe ori neglijent. Biserica înseamnă taină, punerea în relație a omului cu Dumnezeu, înseamnă mulțumire, recunoștință, împreună rugare și omul simte că nu mai e singur”, a mai continuat preotul.

Preotul mai spune că nimic nu este întâmplător și că o singură clipă de pocăință autentică poate răscumpăra timpul pierdut pe cărări deșarte. Acesta sfătuiește toate sufletele să fie recunoscătoare pentru darurile primite de la Dumnezeu, să nu facă risipă de timp, nici de sănătate.

„Cu toate eforturile care se fac, nu întotdeauna medicina reușește să restabilească echilibrul fizic al unui pacient, dar atunci cu atât mai mult valorează patrimoniul acesta imaterial, spiritual. Atunci, și ateii devin conștienți că sunt efemeri, că există ceva, o ordine în Univers, că există legi și legități pe care le-au exclus din felul lor de a fi, că în ei nu e pace și că acea pace vine din întâlnirea nu cu sinele nostru egoist și cu harul lui Dumnezeu, acelui blând Păstor care și-a rănit picioarele căutând mioara cea pierdută, adică sufletul cel depărtat de Biserică. Dumnezeu nu are niciun suflet de pierdut, chiar și o clipă de pocăință autentică, adâncă, poate răscumpăra timpul pierdut, timpul irosit. Blândețea și răbdarea sunt două vitamine pe care, dacă le administrăm în proporții mari în fiecare toamnă sufletească, vom pregăti terenul unei împrimăvărări. Niciodată nu e târziu”, adaugă preotul de caritate Adrian Chelaru.

Citește și: Reacția unui celebru preot după ce un medic a atras atenția că este greșit să pupi mortul: „Cine se clatină în credință vine cu astfel de lucruri”