Alex Gavrilescu de la Visuri la Cheie are o poveste de viață tulburătoare. A trecut cu greu pestea moartea mamei sale. După ce a pierdut-o pe ea, a avut nevoie să meargă la terapie pentru a-și reveni. Însă, deși a trecut prin multe, este un om puternic. Într-un interviu pentru viva.ro, Alex Gavrilescu, în vârstă de 35 de ani, a povestit că nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic.
”Trecuse adolescența când mama a plecat din lumea asta, abia terminasem facultatea de Arhitectură și aveam planuri să repar casa în care locuia. Cu un an în urmă pusesem acoperișul casei. Și când mă pregăteam să plec spre Târgu-Jiu să mă apuc de casă, am dus-o pe ultimul drum. Da, mi-a marcat destul de mult viața momentul ăla și s-a schimbat tot, absolut tot și era normal să fie așa. Cine nu o ia razna când își pierde un părinte, dar să fie singurul și să fie și când nu vrei să se întâmple asta? Dar cine suntem noi să decidem când vine sau pleacă un om?
Am făcut terapie, nu doar din motivul ăsta. Au fost multe care m-au dus acolo, aveam nevoie de răspunsuri și, da, terapia te ajută să le găsești mai ușor si mai rapid. Oricum și fără terapie, timpul le vindecă pe toate”, a spus Alex Gavrilescu, pentru viva.ro.
A ales să ia parte din proiectul Visuri la cheie pentru a ajuta oamenii. ”Vreau să cred că toți oamenii au această bucurie și acest sentiment de aș ajuta semenii. Eu personal fac asta din foarte multe motive, mă hrănește, mă vindecă, mai mult mă face să mă simt că sunt și eu o piesă importantă a vieții din care fac parte. Reacția oamenilor este una frumoasă, sinceră și bucuria asta pe care o ai când ajuți vine din bucuria lor. E mare lucru să știi să ajuți și să oferi ajutorul, căci sunt momente în care și actul de a ajuta poate să fie perceput greșit și să jignești prin a ajuta, alteori poate să fie și ceva rău, căci un ajutor impus, cu siguranță poate să fie un rău voit neconștientizat”.
Pe lângă desen, citit cărți, Alex Gavrilescu este pasionat de motoare.
”Pasiunea mea pentru motoare mocnea în mine de copil, abia acum câțiva ani mi-am împlinit-o.
Da, iubesc și motoarele, mie cel puțin îmi dau starea de libertate și mă duc într-o stare puternică de a sta prezent – pe motor nu îți permiți să îți fugă mintea în altă parte în afară de următorul viraj – este o terapie de a sta în prezent mai mult decât normal.
Sunetul motorului, mirosul de benzină, vântul pe care îl simți diferit decât când stai pe loc… este o senzație pe care o iubesc și doar dacă faci asta o înțelegi”, a mai spus Alex Gavrilescu.