Copilăria Monicăi Bîrlădeanu și a fratelui ei a fost un adevărat calvar din pricina unui tată agresiv. Deși au trecut zeci de ani de atunci, Monica încă mai aude sunetul loviturilor pe care tatăl ei i le aplica mamei.
„Zgomotele înfundate, știi cum e când lovești un corp și corpul ăla se lovește de altceva, dar e un perete și e o bufnitură. Loviturile în corp sună într-un anume fel. Simțeam teroare. Mai mare teroare era când, după un episod din ăsta, nu mai zicea niciunul nimic și atunci îmi era frică să deschid ușa. El stătea la 38-40 km de Iași și odată am fost și pe jos până la el cu fratele meu sau cu bicicleta sau cu autostopul. A fost ultima lui vizită la noi acasă. El a murit după o lună. Și când te gândești că toată lumea se uita la noi și zicea că suntem prințese.
Nimeni nu vorbește despre lucrurile astea și nu înțelege de ce, pentru că lucrurile astea chiar i-ar putea ajuta pe ceilalți să înțeleagă situația. De cele mai multe ori te uiți la ele din poziția victimei și ai senzația că având acest bagaj nu ai cum să faci pași înainte în viață și mie mi se pare că nu e deloc așa, că, de fapt, toate lucrurile astea îți dau un complex extraordinar, pentru că în primul rând te duci la școală și auzi copii care vorbesc despre tine, că ești orfan, ăla e primul lucru care te complexează.
Ei au un tată, tu nu ai. Ei au covor persan, tu nu ai. Eu de asta am fost atât de ambițioasă să fiu prima, pentru că voiam să-mi câștig dreptul să stau în rând cu ceilalți copii”, a povestit Monica Bîrlădeanu, în cadrul campaniei „Rătăcit în sine: Depresia, boala mileniului”, realizată de PRO TV în anul 2018.
Între timp, părinții ei au divorțat, iar ea a fost purtată prin tribunale, încă o experiență care a lăsat urme adânci în mintea și în sufletul copilului de atunci. Monica a trebuit să aleagă părintele cu care voia să locuiască, iar această alegere i-a frânt inima. Se simțea vinovată față de tatăl ei și simțea că, alegând să locuiască la mama, pe tată îl abandonase. O trăire copleșitoare pentru orice copil.
„Mie mi s-a părut absolut atroce felul în care tribunalul a gestionat situația unui copil cu responsabilitate parțială, pentru că asta eram eu. Cel mic era prea mic, mergea automat cu mama, fratele cel mare era deja major, deci independent de decizia tribunalului. Eu însă am fost chemată.
A trebuit să răspund la întrebări de genul, de cine mai mult, de mama sau de tata.
În momentul în care tu ești cu mama și cu tata de mână îți dai seama în ce situație ești. Eu nu cred ca m-am putut uita la tata în ziua respectivă. E foarte complicat să trebuiască să spui da și să ai un părinte care să se simtă abandonat în fața unor necunoscuți”, a povestit Monica într-un interviu mai vechi.
Și ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, bărbatul a decis să-și încheie socotelile cu viața, sinuciderea acestuia fiind un alt moment pe care frumoasa actriță nu-l va putea uita vreodată.