DRAMA copiilor ai căror părinţi muncesc în străinătate: Ajung la izolare, la depresie

Deşi au sprijinul bunicilor, al fraţilor mai mari sau al rudelor apropiate, 4.000 de copii cu vârste între 1 an şi 17 ani, duc dorul părinţilor plecaţi „afară”, la muncă. Potrivit statisticilor Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Constanţa, în ultimul trimestru al lui 2013, în aproape 700 de familii, ambii părinţi şi-au lăsat copiii în ţară şi în peste 2.000 de cazuri unul dintre părinţi a plecat. Situaţia este extrem de greu de suportat, spun psihologii, care avertizează asupra consecinţelor pe care le are „ruptura” dintre părinte şi copil, scrie cugetliber.ro.

Citeşte şi Poveste de necrezut. Părinţii au plecat la muncă în Italia, copiii au rămas în grija unei vecine

„Chiar dacă un copil este lăsat în grija bunicilor, acesta simte foarte puternic sentimentul de abandon. De altfel, relaţia dintre părinţi şi copil, faţă de cea dintre bunici sau rude şi copil este extrem de diferită. Părinţii sunt primele persoane din viaţa unui copil care pot impune un set de valori şi de reguli după care acesta se poate ghida. În schimb, bunicii devin hiperprotectivi şi asta pentru că se gândesc la faptul că trebuie să fie mult mai atenţi. Odată schimbate regulile, se schimbă şi priorităţile copilului, acesta ajungând de multe ori la abandon şcolar, la izolare, la depresie. Toate acele „pachete” primite de la părinţi sunt doar nişte recompense materiale şi nu înlocuiesc suportul şi afecţiunea de care copiii au nevoie”, a explicat, pentru Cuget Liber, psihoterapeutul Cristina Gemănaru.

Potrivit reprezentanţilor DGASPC Constanţa, părinţii sunt obligaţi să meargă la primăria de care aparţin şi să îşi declare intenţia de a lăsa copiii în grija rudelor cu 40 de zile înainte de data plecării. Mai mult decât atât, ei sunt obligaţi să declare în grija cui lasă copiii şi care este durata de timp în care vor lipsi.

Alte articole

Povestea impresionantă a fraților din Botoșani care au plecat la muncă în lumea largă. Au fugit de sărăcie, au dat peste boală și singurătate: „Nu casa îmi lipsește, ci persoana care să mă întâmpine acasă”

După un deceniu de muncă în străinătate, Ionuț s-a întors acasă să facă agricultură în familie: „Decât să muncesc 10-12 ore pentru altcineva, în altă țară, mai bine muncesc 15 ore în țara mea, pentru mine”

Citeşte şi Trist şi ÎNGRIJORĂTOR. Peste 81.000 de copii au cel puţin un părinte plecat să muncească în străinătate