Steliana Sima are 58 de ani și, în ciuda faptului că se bucură de o carieră muzicală de succes, trăiește cu o mare dramă în suflet, pierderea bunicii sale.
„Bunica mea mă iubea de la pământ până la cer și de la cer până la pământ, atât de mult mă iubea. Eram universul ei. Zicea ea, în tinerețea ei, că atunci când o muri să fie îngropată cu acel costum. Dar când a văzut că nepoata ei cântă, a zis să nu… Și îl păstrez. Dar cu atâta sfințenie, că îl îmbrac la momente mai speciale. Simt că mă ține în brațe”, a povestit artista în cadrul unui interviu acordat pentru emisiunea lui Cătălin Măruță.
Bunica Stelianei Sima a murit după o luptă grea cu boala. La ultima discuție, „Maica”, așa cum îi spunea, a rugat-o pe artistă să se roage pentru mântuirea sa. Apoi, la puțin timp după, a murit. Interpreta de muzică populară nu a fost anunțată la telefon în legătură cu moartea bunicii sale, dar a simțit ce s-a întâmplat.
Citește și Steliana Sima, decizie radicală, după ce a trecut peste trădări: „Știu ce am de făcut”
„A suferit mult când a murit. Pentru că a avut ciroză. Și momentele alea… Și chinurile alea… Când m-am dus, ultima discuție asta mi-a spus, ‘Roagă-te să mă ierte Dumnezeu’. ‘Nu, că nu vreau maică să mori’. Eu nu conștientizam că ei îi este atât de greu. Am plâns foarte mult. Și când am ajuns la București, e o biserică acolo la Unirii. Fusesem în biserică și până la urmă am zis, ‘Doamne, iart-o pe maica. Fă cum știi tu mai bine și iart-o!’.
Nu aveam telefoane mobile pe atunci, aveam telefon fix. Și ca să vezi ce legătură puternică a fost între mine și ea. Am simțit o adiere caldă, cu mirosul ei. Am ajuns acasă și a sunat telefonul fix. Zice: ‘Acum 20 de minute a murit maică-ta’. Și imediat am făcut conexiunea că atunci când am simțit adierea aia cu mirosul ei, atunci se prăpădise. Ieșisem de la biserică și l-am rugat pe Dumnezeu așa cum ea m-a rugat când am plecat de acasă”, a povestit, cu ochii în lacrimi, Steliana Sima.
Steliana Sima păstrează și acum tot felul de obiecte și haine care au aparținut bunicii sale. Atunci când îi e dor, vorbește cu ele și își imaginează că e chiar în fața ei.
„A rămas prezentă și este prezentă în tot ceea ce fac. I-am păstrat acasă șifonierul ei. Avea șifonierul ei de fată și într-unul din sertare i-am păstrat și haine. Hainele alea pe care le-am păstrat acum, mă duc și le iau, singură, eu, în taină, și le miros. Și miros a maica. Ele miros a maica-mea. Și alea rămân acolo. Nu știu ce n-aș da măcar o dată să o mai strâng în brațe. Dar când iau iile cusute de ea, le pup înainte, le strâng, le miros. Le așez pe umeraș și vorbesc cu ele. Visul ei a fost să cânt”, a mai spus ea.