Născută în 1946, Aura Urziceanu a călcat pe urmele tatălui ei, Nelu Urziceanu, și a studiat vioara. Înainte de 1989, a plecat în Canada și s-a stabilit în Toronto, alături de soțul ei. S-a întors în România după 11 ani, pentru a participa la o emisiune. Mai apoi, în 2004, a primit invitația și a acceptat să fie membru al juriului la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov.
Mai multe persoane au crezut că artista are o altă origine etnică. În anul 2011, au apăut mai multe amenințări din martea unei persoane anonime în acest sens.
A fost întotdeauna înconjurată de muzică, tatăl ei era violonist, iar mama pianistă. A început să studieze vioara clasică la vârsta de 5 ani, sub îndrumarea tatălui ei, care era foarte strict cu ea, dar și cu fratele ei, George Urziceanu.
„Tatăl nostru era foarte strict cu noi. În casă nu se asculta decât muzică clasică. Am avut o copilărie strictă. Pe la 8-10 ani mă vedea tata în oglindă, aranjându-mi părul, și-mi spunea: „Nu, nu! Lasă părul! Treci la vioară”. Normal că nu-mi convenea”, spunea Aura Urziceanu, în 2009, într-un interviu pentru Revista Tango.
Chiar dacă părinții ei erau muzicieni, artista și-a dorit întotdeauna să devină balerină. Lua zilnic lecții de dans pentru a ajunge la un nivel profesionist, dar visul ei a fost spulberat în urma unuiu accident. A fost lovită de o bicicletă, iar gamba piciorului stâng a avut mult de suferit. Medicul i-a recomandat să renunțe la dans.
„Am plâns, dar mi-a trecut. Apoi, m-am trezit cântând”, a afirmat Aura Urziceanu.
Deși întâmpina probleme la vioară, vocea eu suna ca a unui înger și a descoperit că este interpretă de jazz la vârsta de 16 ani, când Cornel Chiriac a invitat-o la radio.
„Când mi-a pus câteva melodii de-ale Ellei Fitzgerald, am zis: ‘Vai de mine! Cântă la fel ca mine!’”, și-a amintit artista.
Aura Urziceanu a avut o soră mai mare, Nuța, care s-a stins din viață la doar un an și jumătate. De teamă că ar putea să o piardă și pe Aura, mama sa a luat-o în brațe și a scos-o afară, pe fereastra casei, pentru a o „vinde” pe 10 bani, pentru a fi ferită de rele și de ghinion, o tradiție românească veche de când lumea.
Citește și: Marina Voica regretă că nu are copii. Cu ce alte ‘dureri’ se confruntă artista: „Aş fi fost o mamă bună”
În anul 2014, artista a transmis o scrisoare pe blogul ei, în care explica care au fost motivele pentru care a părăsit România definitiv și a renunțat la cetățenia română. Artista a fost deranjată de zvonurile potrivit cărora ar fi fost de origine romă.
„Păcat că în toți acești mulți, mulți ani petrecuți aici la superlativ, nu mi-am pierdut din simțământul de român. Mi-ar fi prins atât de bine și m-ar fi scutit de dezamăgirea, ruptul sufletului, nervii și îmbolnăvirea sufletească pe care am suferit-o și cu care am plecat din România. După cinci ani de urâțenii, răutăți și așa cum mi s-au înfățișat românii în majoritate, nu-mi dau nici cea mai mică portiță de a-i înțelege, admite… dimpotrivă!
Sunt goi, fără conștiință, fără suflet, fără educație. Sunt 97-98% răi la suflet, invidioși, urâți, demenți și de o lașitate josnică! Sunt foarte periculoși, că te aduc în stare să-i vânezi și să-i împuști! Nu mă recunosc sub nicio formă prin defectele lor … și sunt plini. Tocmai de aceea renunț la cetățenia română!”, a scris Aura Urzicenau pe blogul ei