Mihai Dinvale împărtășește povestea despre decizia de a renunța la liceul de muzică în favoarea unei cariere în actorie și subliniază că pasiunea unui actor persistă în ciuda rutinei aduse de trecerea timpului. La vârsta de 73 de ani, celebrul actor din serialul Camera 609, Mihai Dinvale, a acordat un interviu pentru FANATIK în care și-a deschis sufletul.
Interviul dezvăluie și aspecte precum cel mai dificil moment din viața sa, dar și despre pasiunea sa supremă. Mihai Dinvale oferă detalii despre cum a devenit actor și recunoaște că nu a fost prea bine primit de către regizorii de film. La împlinirea vârstei de 73 de ani pe 26 decembrie, Mihai Dinvale dezvăluie și care este visul său neîmplinit, iar privind filmările la Camera 609 de la Antena 1, oferă o perspectivă asupra evoluției acestora.
„Mulțumesc lui Dumnezeu, văd că încă mă mai țin puterile. Mă bucur foarte mult pentru că am o căsuță și ceva teren unde mă ocup de agricultură, am ce face. De câteva luni de zile joc într-un serial la Antena1, Camera 609. Trei, patru zile pe săptămână sunt la filmări, lucru care mă ține în putere. Cu sănătatea sunt bine și mă bucur că pot participa la multe activități legate de nepotul meu, elev în clasa a 10-a la George Enescu. Este percuționist, nu scapă niciun concert și el îmi aduce cea mai frumoasă bucurie pe care o pot avea la 73 de ani.Evident că ți se pare că ai vise neîmplinite, dar trebuie să iei soarta așa cum ți-a dat-o Dumnezeu. Aș fi vrut mai mult, nu s-a putut dar nu am regrete că nu am făcut una sau alta. Am reușit destule, viața a fost destul de darnică cu mine”, a povesti Mihai Dinvale.
Actorul remarcabil de la Antena 1 își amintește cu nostalgie cum a renunțat la liceul de muzică, unde studia pianul, și a făcut tranziția către domeniul actoriei. Planurile sale inițiale au fost perturbate de intrarea în scenă a televiziunii naționale.
„La 20 de ani eram extrem de entuziast pentru că am prins cea mai bună perioada a facultății. Am făcut IATC-ul în vechea clădire de pe Schitu Măgureanu. Am avut niște profesori extraordinari. Fiind o perioadă de deschidere era o bucurie. Fusese vizita lui De Gaulle, aveam 19 ani și atunci s-a deschis foarte mult legătura cu Franța.
Profesorii erau primii interesați de traduceri și chiar aveai ce să traduci din marea literatură franceză. Citeam cu disperare tot, profesorii ne pregăteau. Apoi am intrat în rutina vieții, care trece foarte tare peste tine și trebuie să te pregătești pentru spectacolele la care lucrezi. Uneori nebunia nu dispare dar se transformă, ușor, în rutină.
Am terminat liceul din Timișoara cu specializarea pian. Eram foarte bun și toată lumea își punea speranțele ca eu să rămân la acest instrument. În ultimii ani de liceu însă, Tvr a ajuns și la Timișoara. Pe vremea aceea televiziunea era culturală, foarte serioasă, pregătea intelectual publicul.
Erau niște emisiuni pe care le devoram, cu mari actori din România, și asta mi-a schimbat mersul. Mi-am dat seama că ăsta e locul unde trebuie să mă duc. Televiziunea m-a făcut să termin cu Conservatorul și să mă duc la teatru”, a mai povestit actorul.
În tinerețe, Mihai Dinvale s-a mutat de la Timișoara la București, un oraș pe care rareori avea ocazia să-l exploreze. Cu o carieră extinsă în domeniul teatrului, el recunoaște că regizorii de film nu i-au acordat prea multă atenție sau afecțiune.
„Sunt un tip sociabil, dar știu să stau și retras fără să mă panichez. M-am adaptat foarte repede și foarte bine pentru că nu aveam timp să mă bucur de București. Eu eram fericit că stăteam de dimineața până seara la școală, cu colegii mei, și aveam ce face. Nu fugeam decât de două ori, la prânz și seara, să mâncăm la cantină.
Nu am fost un favorizat al cinematografiei. Am făcut filme dar roluri secundare, foarte rar și fără să fiu iubit de regizorii de film. Motivul nu îl caut, așa a fost să fie. Am făcut însă, până în ’77, multă televiziune, teatru. A mers bine până la cutremur. Încă nu exista propaganda sistemului și atunci am învățat multă meserie de televiziune, prezența în fața camerei. Acum, lucrând la Camera 609, îmi dau seama că n-am uitat, mai știu meserie”, declară Mihai Dinvale, în exclusivitate pentru FANATIK.
Pentru o anumită perioadă, actorul a îndeplinit funcția de director la Teatrul Mic. Descoperim motivele care l-au determinat să-și prezinte demisia după un timp, o decizie care a surprins pe toți cei din comunitatea teatrală.
„Fiica mea era extrem de bolnavă și postul de director îmi ocupa mult timp. Am vrut să stau cu ea pentru că am crezut că pot să fac să se vadă luminița de la capătului tunelului. Am vrut să stau toată ziua acasă și să am grijă de ea”, povestește, cu amărăciune, Mihai Dinvale. Nu a reușit să o salveze, iar drama pierderii fiicei sale i-a marcat viața.
„În perioada în care am fost director am făcut niște lucruri de care sunt mândru. Pentru prima dată în teatru am reușit să pregătesc decorul și spațiul de joacă înainte că spectacolul să fie gata. Și am reușit, după ce am renovat teatrul, să fac spectacole cu tinerii studenți și absolvenți, sunt extrem de mândru de asta”, mai spune, în exclusivitate pentru FANATIK, cunoscutul actor.