Pandemia de coronavirus a băgat spaima în miliarde de oameni, din toate colţurile planetei, dar în teatrele de conflict situaţia pare să fie mai dramatică decât în celelalte locuri de pe planetă. Jurnaliştii de la La Repubblica au făcut un reportaj într-o astfel de zonă, la graniţa turco-siriană. Nu este propriu-zis o zonă de luptă, dar oamenii de aici poartă pe chipuri groaza provocată de război. În plus, ea sporeşte când aude de noua pandemie care omoară lumea.
Când lucrătorii umanitari cu salopete și măști albastre pe față au ajuns în tabăra Atmeh de la granița turco-siriană, refugiații au crezut imediat că Covid-19 a ajuns la ei. Mulți dintre ei au intrat în panică, după cum spune Ibrahim Fahal, tată a șapte copii, care tocmai scăpaseră din sângerosul război. „Acum suntem şi mai îngroziţi decât înainte, pentru că aici nu avem nici măcar apă şi săpun pentru a ne spăla mâinile„, spune Ibrahim. În plus, şi personalul care conduce tabăra se teme de ce e mai rău, aici neexistând nici cele mai elementare instrumente de a lupta cu coronavirusul. Situaţia e cu atât mai disperată cu cât aproximativ 900.000 de oameni s-au refugiat în taberele din regiunea Idlib, controlate de rebelii susţinuţi de Turcia. Oamenii spun că bombardamentele regimului Assad, susţinut de Moscova, au lovit şi distrus numeroase facilități de sănătate din regiune, spitale sau clinici, anihilând astfel un posibil răspuns la coronavirus.
Sute de mii de oameni trăiesc în corturi supraaglomerate, astfel că dacă pandemia ar ajunge aici ar face ravagii. Căștile Albe au lucrat pentru pregătirea a 60 de paturi în cazul unei eventuale crize, iar unele operații de sterilizare au fost efectuate în spații comune din provincia Alep. „Peste 3,5 milioane de civili sunt prinși în nord-vestul Siriei, cu spitale bombardate și servicii de sănătate foarte limitate. O epidemie de coronavirus este doar o problemă de timp, iar numărul de persoane care ar putea fi afectate ar putea fi halucinant„, spune Laila Kiki, directoarea Syria Campaign. Până în prezent, verificarea existenței cazurilor de coronavirus este încă imposibilă în Idlib, deoarece nu există teste.
Potrivit lui Adam Coutts, specialist în sănătate publică de la Universitatea Cambridge, refugiații sunt printre cele mai vulnerabile categorii la coronavirus. „OMS le-a cerut tuturor țărilor să se pregătească pentru a stopa răspândirea Covid-19, dar pe de altă parte s-a făcut foarte puțin pentru populațiile care locuiesc în taberele de refugiați din Orientul Mijlociu și Europa„, spune acesta. Aceleaşi concluzii le trage şi Înaltul Comisariat ONU pentru Reefugiaţi. „Nici măcar în tabăra Moria, de pe insula Lesbos, care găzduiește 20.000 de oameni, când ea a fost proiectată pentru 3.000, nu există suficientă apă pentru spălarea mâinilor. Totodată, nu există posibilitatea de a menține o distanță sigură între oameni„, spune Hilde Voochten, de la Medici fără Frontiere.
Oficial, regimul sirian a negat că există cazuri confirmate de coronavirus în zonele aflate sub controlul său, după zvonurile din ultimele zile care vorbeau despre zeci de persoane infectate în Daraa, Latakia și alte zone ale țării.