Tânăra i-a povestit totul psihologului Monica Dobrea.
” Mi-a povestit cum mama sa a fost mereu alături de ea, a sprijinit-o și ajutat-o ori de câte ori s-a aflat într-un impas, de atenția ei bucurându-se din plin, întrucât dumneaei a ales să nu-și mai refacă viața după ce a rămas văduvă.
Tânăra nu avea foarte multe informații legate de tatăl său, mama mereu evitând subiectul, și menționând doar că acesta a avut un accident la locul de muncă, iar mai apoi, după deces, incinerarea a fost varianta aleasă în urma unor discuții avute cu soțul care nu era adeptul înmormântărilor clasice, neplăcându-i ritualurile specifice.
Cenușa a fost împrăștiată pe munte, tatăl fiind un mare iubitor de drumeții. Tot ce a rămas au fost câteva poze. Clienta mea refuza să insiste mult pe acest subiect fiindcă se gândea că mama ei încă suferea după acea pierdere și nu dorea să o întristeze. A luat cu ea în mormânt însă, un secret terifiant!
Ceea ce a determinat-o să vină în terapie, a fost un apel primit de la însuși tatăl ei, care a șocat-o extrem de tare. Trăiește! Mama i-a ascuns adevărul pentru că nutrea sentimente negative de ură, dezgust, dezamăgire față de fostul partener de care era de fapt, divorțată încă din momentul în care a rămas însărcinată. Nu și-a dorit ca fiica să-l cunoască sau să-l iubească vreodată pe cel care le-a părăsit, iar tatăl nu a căutat-o fiind, din spusele sale, amenințat de fosta soție și ținut departe de ele.
Încă nu știe cum a aflat numărul ei de telefon, care sunt motivele pentru care astăzi are curajul să o caute, după atâția ani, nu înțelege de ce egoismul și frustrarea mamei s-au abătut asupra ei, marcându-i în mod negativ, copilăria și adolescența. Și-ar fi dorit să știe adevărul ambilor, pentru a decide ea singură, ce tip de relație să fi avut cu fiecare dintre cei doi. Îi este teamă de interacțiunea cu o persoană străină pentru ea, se simte incomod, își dorește explicații de la mamă, însă este mult prea târziu să le mai poată avea.
Un caz înfricoșător definit de nedreptate, amor propriu, desconsiderarea celuilalt, dominare. O decizie greșită luată de doi adulți care, în moduri diferite, au ales să se îndepărteze de propriul copil, lăsându-i răni în suflet, răni redeschise ce vor sângera abundent în tot procesul acomodării cu noua situație.
Durata terapiei nu poate fi precizată, modul de lucru se va modifica în funcţie de informaţiile pe care le va mai afla, de decizia pe care o va lua în legătură cu tatăl ei, dar şi de nivelul de toleranţă dezvoltat în raport cu actualul context surprinzător.
Dragi părinţi, există câteva recomandări asupra cărora mi-aş dori să reflectaţi:
– Inainte de separarea fizică sau dacă aceasta nu va exista pânăla momentul depunerii actelor, în vederea obținerii divorțului, înștiințați-vă copiii cu privire la decizia voastră și asigurați-i că îi iubiți la fel și în continuare. Ascultați-le supărările, discutați cu ei din punct de vedere emoțional și permiteți-le să-și ventileze trăirile neplăcute.
– Evitați judecata și discuțiile jignitoare la adresa partnerului, în fața copilului. Dacă a dat greș ca partener, asta nu înseamnă că va eșua și ca părinte.
– Copilul trebuie să aibă informații limitate legate de motivul divorțului, atât cât să nu fie încărcat emoțional, acestea fiind adaptate vârstei și nivelului său de dezvoltare.
– Nu vă plângeți celui mic pentru neajunsurile voastre și nu-l întoarceți împotriva celuilalt sau, din contră, să-l folosiți ca aliat în vederea unei reconcilieri.
– Fiți demni, asumați, iubiți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri și normalizați pe cât de mult posibil o situație care oricum le va face rău celor mici, însă important este să minimizați cât mai mult cu putință o eventuală suferință” a povestit Monica Dobrea, potrivit ziarul de iasi.