Copiii au fost lumina ochilor lui. Pentru ei, nea Vasile a lucrat chiar şi în mină, de unde într-o zi a ieşit gazat. Nu a avut carte de muncă la ultima slujbă, fapt pentru care s-a ales cu pensia de 6 lei. E singurul lui venit de zece ani încoace. Iar cei cinci copii au uitat el şi de soţia lui.
„Îs plecaţi prin ţară. Prin ţară, prin Franţa, prin Elveţia o fată am, sunt împraştiaţi, nu vine niciunul la mine. Niciunul. De vreo 15 ani nu a fost niciunul acasă„, a spus bătrânul.
Năpăstuit de soartă şi cu glasul înecat în lacrimi, bărbatul îşi aduce aminte de vremea tinereţii sale. Era în forţă, dar lovit de necazurile vieţii ca şi acum. A trăit clipe îngrozitoare în cel de-al Doilea Război Mondial.
„Mâncam iarbă, coajă de pe lemne, nu era mâncare că bombarda bucataria, bombarda tot, mâncare nu era nimic, mergeam pe la case, erau otrăvite„, îşi aminteşte nea Vasile.
Chiar dacă situaţia lui este una foarte grea, bărbatul este mândru de faptul că nu a furat niciodată de la nimeni. Recunoaşte însă că de multe ori ajunge la uşa bisericii din localitate pentru a cerşi mila creştinilor. Şi speră că până să închidă ochii să-şi rezolve definitiv dosarul de pensie şi să apuce să ia o pensie mai mare de 6 lei.