Drama unui medic specialist din Cluj: După 11 ani de studii şi specializări primeşte doar 50 RON pe lună

Povestea medicului  Alina Buliarcă, publicată pe Facebook, în vîrstă de 35 de ani, este incredibilă în zilele de astăzi. S-a trezit şomeră peste noapte şi cu o remuneraţie de numai 50 de RON pe lună, în ciuda studiilor şi specializării după terminarea facultăţii.

Pentru că nu reușea să își găsească un loc de muncă, femeia s-a înscris la studiile de doctorat, pentru care a plătit o taxă anuală de 5.000 de lei. Cursurile de competențe pentru ecografii i-au mai scos din buzunar alți 6.000 de lei, câte 3.000 de lei pe modul.

Așa că în momentul în care i s-a propus să fie cadru didactic asociat la Universitate , doar cu 5 ore atribuite săptămânal și plătite cu 38 de lei pe oră, medicul a acceptat. Însă la finalul lunii ianuarie, în loc de 720 de lei pentru 15 ore de muncă, medicul se va alege doar cu…50 de lei.

Iată ce a povestit  Alina Buliarcă pe Facebook: „Sunt medic. Și…cui îi pasă? Am 35 de ani, sunt medic specialist gastroenterolog. Am ajuns aici prin muncă, multa muncă. Am intrat la unul dintre cele mai bune licee din orașul natal, dând examen de admitere. Am terminat liceul printre cei mai buni elevi. Am intrat la medicină dând examen de admitere, nu concurs de dosare. Am terminat cei 6 ani de facultate cu media 9.72 la examenul de licență. Am fost între primii 50 de oameni la examenul de rezidențiat, în 2007. Urmează 5 ani de rezidențiat, 2 copii și în aprilie 2017 marele examen: specialitatea. Dupa examen, înscriere în Colegiul Medicilor: teste pentru sifilis, TBC, examen psihiatric.

Alte articole

Cum arată CV-ul ideal. Ce trebuie să scriem și ce trebuie evitat în biografia trimisă pentru angajare

Comisia de Etică a Academiei de Studii Economice (ASE) „l-a spălat” pe Mircea Geoană de acuzaţiile de plagiat: „Sistemul mai calcă încă o dată în picioare evidenţa”

Depus CV-uri cam peste tot pe unde puteam. Înscriere la AJOFM, măcar contribuțiile să le am asigurate. Deci 11 ani de studii superioare terminate cu șomaj. Interviu la o clinică privată. O lună de ținut în șah. Ne pare rău, angajăm pe cineva cu mai multă experiență în endoscopia intervențională.

Alternativa? Mă înscriu la doctorat. Domeniu de interes, nu pierd contactul cu lumea medicală. Locuri limitate la buget. Intră “cine poate”. Taxa pe an: 5000 RON. Hai că nu-i chiar așa de mult, pentru educație merită. Între timp începe cursul de competențe pentru ecografie – partea 1 – 3000 RON. Dacă trebuie, trebuie.

Am posibilitatea să fiu cadru didactic asociat la Universitate – o sursă de venit. Mi se atribuie 5 ore pe săptămână, 48 RON/oră. Cam 20 de ore pe lună, după ce se rețin contribuții, am ramas cu 533 RON. Nu vorbesc de orele suplimentare care nu pot fi plătite „pentru ca vi s-au atribuit doar 5 ore“. Venit net luna decembrie: 400 RON. Ore efectuate: cel puțin 10 pe săptămână.

Refăcut CV, redepus. Începe modulul 2 de ecografie. Alți 3000 RON. Alt interviu, fără finalitate. Și când credeam că nu se poate mai rău, mail de la Universitate: Anunțăm cadrele didactice asociate, care efectuează plata cu ora, să depună lunar declarația pe proprie raspundere atașată, dacă veniturile brute totale din luna declarată, pe care le realizează persoana, din toate contractele pe care le are (la UMF și în altă parte), este mai mare decât salariul minim brut pe economie de 1900 lei. Dacă salariul brut la plata cu ora este mai mic decât salariul minim, iar persoana nu depune declarația atașată, e posibil să rezulte un salariu net negativ (depinde de numarul de ore efectuate).

Declarația se atașază la pontajul lunar. Cum venitul de la Universitate e singurul meu venit, sun să mă lămurească. Păi, doamna doctor, câte ore ați efectuat în ianuarie? 15. Asta înseamnă 15×48, 720 RON. Cum nu aveți alt venit cuantumul contributiile se raportează la salariul minim pe economie, adică 1900 RON. Asta înseamnă 665 RON. Vă rămân 55 RON, 10% impozit.

Deci pe luna ianuarie voi lua salariu de 50 RON. Dar dacă nu faceți minimum 14 ore pe lună, va trebui să mai aduceți dumneavoastră bani pentru contribuții. M-a bufnit plânsul. Doamne, după 11 ani de învățat, 50 RON pe lună, sau să ajung să plătesc eu statul pentru câteva ore pe care le predau!??

Nu credeam vreodată că voi ajunge să îmi pară rău că am ales să fiu medic. Nu vreau decât să-mi exercit profesia pentru care am investit atât și să fiu respectată. Puteam să aleg orice altceva, orice…”