Adrian Zamfir duce o luptă contracronometru. În urmă cu patru ani, tânărul a fost diagnosticat cu o boală crudă. Acceptă cu greu că este nevoit să lupte cu un astfel de destin şi se întreabă cum să facă faţă situaţiei, cum să lupte şi să învingă boala.
Avea doar 19 ani când a început să aibă primele dureri de cap, probleme cu vedere si scaderi ale auzului pe partea stanga. A mers de urgenţă la un control, însă medicii i-au spus că este bine şi că are nevoie doar de o pereche de ochelari. Cum nu scapa de dureri, a facut un computer tomograf care i-a aratat niste umflaturi ale creierului, problemă care se putea trata cu medicamente. Mama, asistenta medical la spitalul judeţean din Ploieşti, a vrut însă să se asigure că Adi este într-adevăr bine şi l-a dus să facă şi un RMN. Răspunsul medicilor a picat ca un blestem: „Păcat de vârsta lui!”. A urmat apoi un maraton prin spitale. Unii îi spuneau că e perfect sănătos, alţii îi plângeau de milă.
Unchiul lui a plecat pe cont propriu cu toate analizele in Ungaria. Acolo i s-a spus TUMOARE, TUMOARE, TUMOARE! După câteva zile, Adi era pe mâna medicilor din ţara vecină. I s-a pus diagnosticul tumoare pe trunchiul cerebral inoperabilă. Cum nu se putea face niciun fel de intervenţie, medicii îi recomanda să facă radioterapie. După câteva luni, şedinţele de radioterapie păreau că au învins boala. Efortul financiar şi uman a fost mare, dar totul părea să merite.
Fericirea lor din pacate nu a ţinut mult. Acum, tumoarea a recidivat şi este în creştere. Singura şansa de supravieţuire, singura şansă ca Adi să se vindece şi într-o zi să ducă o viaţă normală este protonoterapia, o terapie cu protoni care costă enorm de mult şi care se face doar în America şi câteva ţări din Europa.
În Europa, costurile acestei intervenţii sunt între 20.000 şi 40.000 de euro (în funcţie de numărul de şedinte necesare), o sumă colosală pentru familia lui Adi. Este practic imposibil să facă rost de aceşti bani. Au trecut patru ani de când Adi se luptă cu această boală necruţătoare. Pentru a face radioterapia în Ungaria, părinţii lui au făcut credite prin bănci, au făcut împrumuturi la prieteni, au cheltuit fiecare bănuţ pentru ca el să se vindece şi să fie din nou copilul plin de viaţă.
Adi este student la Facultatea de Drept a Universităţii „Valahia” din Târgovişte, în toamnă urmând să intre în ultimul an.
„Boala asta mi-a furat tot. Mi-am dorit enorm de mult să-mi cumpăr motocicletă pentru că am permis de conducere obţinut înainte de a fi diagnosticat. Acum nu se mai poate. Am fost fotbalist profesionist, însă de 4 ani nu am mai pus piciorul pe minge. Tumoarea mi-a luat puţin câte puţin bucăţi din mine. Mai întâi mi-a luat fotbalul, apoi motociclismul, acum se pare că vrea să-mi ia visul de a termina o facultate. Îmi doresc să termin Facultatea de Drept, îmi doresc să intru la Institutul Naţional de Magistratură. Visez ca într-o zi să-mi duc iubita în faţa altarului, as vrea să avem copii împreună”.
Din păcate, după cum se spune, un necaz nu vine nicioadată singur. Sora lui mai mică cu 10 ani a fost diagnosticată în acelaşi an cu diabet. Ce durere trebuie să fie în sufletele acelor părinţi. Doi copii, amândoi condamnaţi să sufere.
Facem un apel disperat. Pentru că părinţii lui nu-și permit protonoterapia, tânărul are nevoie de ajutorul oamenilor cu suflet mare. Cei care vor să-i întindă o mână de ajutor pot dona din puţinul lor în conturile prezentate mai jos.