Drama urşilor din România. Liberalizarea vânătorii de urşi, vânătoarea de trofee

Unii oameni spun că s-au făcut derogări la Ministerul Mediului, pentru a muta anumiți urși (obișnuiți cu mâncarea aruncată de oameni) în rezervații naturale, dar acestea nu s-au rezolvat la timp.  

În țara noastră, defrișările masive au făcut ca aceste animale să coboare la poalele munților și să ajungă în zonele cu tomberoane, pentru a căuta mâncare – respectiv alimente aruncate de oameni. Tomberoanele pline cu gunoaie atrag aceste animale înfometate, mai ales în zonele (Brașov – Răcădău)  în care sunt poziționate chiar la marginea pădurii. 

Conform unui studiu realizat de cercetători, s-a constatat că urșii care mănâncă resturi de alimente specifice oamenilor, au tendința de a îmbătrâni mai repede și de a hiberna mai puțin. 

Ce spune legislația în vigoare despre vânătoarea de urși?

Senatul a dorit liberalizarea reglementărilor de vânătoare de urși, crearea de noi oportunități de vânătoare, pentru a suprima creșterea populației de urși în anumite zone. Această modificare a senatului s-a făcut cu zero voturi împotrivă. 

În România, vânătoarea de urși nu poate fi liberalizată pentru că este contrară Directivei Europene Habitate, care este redată și în legislația românească. Aceasta protejează ursul în mod special, amenzile pentru vânătoarea ilegală fiind foarte mari. Dacă se încalcă acest punct de vedere al Comisiei Europene, apar consecințe legale și financiare care vor fi suportate de țara noastră. 

Comisia Europeană precizează în art. 12, al Directivei Habitate, că: „vânătoarea sau uciderea deliberată a animalelor este interzisă pentru speciile strict protejate.” 

Directiva Habitate se referă la conservarea habitatelor naturale și a speciilor de animale și floră sălbatică. Directiva se regăsește și în Legea Ariilor Naturale Protejate în Ordonanța 57/2007 și în Legea Vânătorii (în care se precizează că amenda pentru cei care vânează ilegal un urs este de 40.000 de euro). 

În Anexa 1, din Legea Vânătorii, care se referă la animale interzise la vânat, apar trecute sumele care se plătesc pentru uciderea ilegală a animalelor. Ursul brun este inclus în Anexa IV, din Directiva Habitate, este o specie strict protejată. În art. 12 al Directivei se spune că uciderea ursului brun este interzisă. 

Statele membre UE pot cere derogări punctuale, doar dacă acestea „nu afectează din punct de vedere negativ menținerea stării favorabile în ceea ce privește conservarea speciilor respective, în arealul lor natural”. Derogările se aplică doar dacă nu există alternative mai bune. La noi în țară s-au dat anumite derogări privind mutarea unor urși în rezervații naturale, care aveau obiceiul de a căuta mâncare în tomberoane, dar acestea nu s-au aplicat.  

Aprobarea acestor derogări s-ar putea face conform Ordinului nr. 724/2019  al Ministerului Mediului, care se aplică în cazul speciilor de urs și lup, pentru menținerea sănătății și securității populației și pentru prevenirea unor daune importante. 

De ce se dorește stimularea acestei legi, prin care să fie posibilă vânătoarea de urși? Unii spun că se vrea obținerea de profit. Astfel s-ar putea încuraja vânătoarea la liber, pentru că există amatori care ar da bani mulți pentru vânătoarea de trofee. O vânătoare de trofee de urs ajunge la 15.000 de euro. 

Există oameni care plătesc bani pentru a vedea urșii în mediul lor natural, nu mai spun despre preferința pentru trofee. Prin urmare, ursul din România este mai mult o victimă decât un animal periculos prin faptul că vine să caute mâncare în tomberoane. 

Din păcate, defrișările masive ilegale din România au fragmentat habitatul ursului brun și de aceea, acest animal s-a îndreptat spre teritoriul locuit de oameni pentru a căuta hrană. 

Ce faci dacă dai nas în nas cu un animal sălbatic pe munte? Pe multe forumuri se discută despre cum te poți apăra împotriva unui urs, când acesta apare în mod neașteptat în sălbăticie. De regulă animalele devin periculoase dacă se simt amenințate, dacă au pui sau dacă sunt deja rănite. 

În general, este bine să te retragi din fața animalului cu mișcări foarte încete, să nu-l provoci să te atace, să rămâi cât poți de calm, să arunci o haină în altă direcție (poate așa îl determini să o ia în direcția respectivă) și în orice caz să nu-ți trădezi frica în fața lui. În cazul în care un animal se repede spre tine, trebuie să fugi, dar nu în linie dreaptă, mai bine în zig-zag. 

Unii care au experiență spun să porți o armă de foc, sau un spray cu piper. Alții recomandă oamenilor să cumpere cuțite vânătoare care pot avea și alte utilizări în călătorii. Deși poate părea pueril să te aperi împotriva unui animal cu un cuțit de vânătoare, totuși este mai bun decât un băț luat la întâmplare. Un cuțit poate fi o armă bună să te aperi când nu ai altceva la îndemână. 

Există cuțite de vânătoare speciale pentru vânat mai mare sau pentru vânat mic – păsări, iepuri, vulpi – și care se pot purta în buzunare, în diferite plimbări lungi pe câmpuri sau în păduri. Unele cuțite au lame uriașe, acestea sunt preferate de anumiți vânători, în activitățile lor comune ale practicării acestui sport, considerat legal. Cel mai apreciat de vânători este un cuțit de calitate, de brand, care să aibă dimensiunea potrivită, astfel încât să poată fi purtat în buzunar. Cuțitul trebuie să se potrivească confortabil în mâna vânătorului, acesta să-l poată ține ferm și să aibă mânerul bun, eventual din os, astfel încât să nu alunece sau să cadă ușor.