El a mărturisit că fotbaliştii militari nu s-au antrenat prea mult în acea perioadă, înaintea finalei din Spania şi că penalty-urile au fost exersate, mai mult sau mai puţin şi numai datorită antrenorului Emerich Jenei.
„S-a exersat mai mult sau mai puţin, pentru că era perioada de după Cernobîl. Eram singura echipă care aveam voie să facem antrenamente, pentru că atunci era suspendat campionatul. Nu atât de mult, dar o săptămână nimeni nu a avut voie să facă antrenamente, decât noi. Şi am avut şansa, prin intermediul lui Valentin Ceauşescu, să facem două antrenamente pe 23 August, în nocturnă. Pentru că nu eram obişnuiţi, nu jucasem în nocturnă, ca să ne pregătim pentru finală. O inspiraţie fantastică a lui nea Emi, după fiecare antreament pe 23 August, exersam penaltiuri. Nu ştiu, probabil a avut el o presimţire” a declarat Duckadam.
Helumth Duckadam a mărturisit şi ce s-a întâmplat cu el după finala de la Sevilla, când a fost obligat să se retragă din cariera de fotbalist profesionist. El a mai dezvăluit şi că a fost la un pas să rateze finala istorică a fotbalului românesc.
„A venit o perioadă foarte grea. Ani de zile a fost o perioadă grea. S-a descoperit acel cheag de sânge. Eu îl avusesem şi înainte de meciul de la Sevilla, dar, spre norocul meu, nu l-a descoperit nimeni. Că nu mai ajungeam la Sevilla şi nu reuşeam să apăr acele penaltiuri, iar astăzi nu mai făcea niciun interviu, că nu îmi mai lua nimeni interviu. Dar tot răul spre bine, aşa a fost să fie. A trebuit să renunţ la activitatea sportivă practic la 27 de ani. Mai aveam în faţă cred că vreo 8 ani de jucat. Dar asta e viaţa. A fost o perioadă grea. După acea accidentare am mai încercat să joc, dar mi s-a spus că riscurile sunt enorme. Având doi copiii, trebuia să mă gândesc în primul rând la ei, nu că îmi plăcea mie fotbalul. Şi am renunţat” a mai declarat legendarul portar al roş-albaştrilor.